ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5303/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 8 august

2001, P.P.F. a cerut Primăriei Băile Govora, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 400 mp și

construcție, situat în Băile Govora, județul Vâlcea, imobil preluat abuziv în

proprietatea Statului român, din patrimoniul autoarei sale F.A.

Întrucât unitatea deținătoare nu s-a

conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea

în vigoare la data formulării notificării, aceleași solicitări au fost

reiterate și prin acțiunea formulată la 2 octombrie 2002, în motivarea căreia

reclamanta a arătat că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950,

act normativ profund neconstituțional și care, de altfel a fost greșit aplicat

întrucât autorii săi făceau parte din categoriile sociale și profesionale

exceptate de la naționalizare.

După un prim ciclu procesual, urmare

casării cu trimitere spre rejudecare, prin decizia nr. 3311 din 25 aprilie 2005

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 348 din 6

martie 2007, a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și în consecință a

obligat pârâta să emită decizie motivată, de răspuns la notificarea reclamantei,

prin care să restituie acesteia, în natură, imobilul, cunoscut sub denumirea de

vila Z., situat în orașul Băile Govora, format din construcții și teren în

suprafață de 464,92 mp.

A respins excepțiile invocate de pârâtă.

A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă, în

contradictoriu cu A.V.A.S. București și Statul român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că, după expirarea termenului prevăzut de lege

pentru soluționarea notificării, persoanei îndreptățite îi este deschisă calea

accesului la instanță, pentru a-și valorifica drepturile, punctul de vedere

vizând inadmisibilitatea acțiunii, venind în contradicție cu prevederile art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Tot astfel, se mai arată, speței îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (2) din lege, în condițiile în care, la

momentul formulării notificării, pârâta SC B.G. SA nu era integral privatizată

iar în cauză nu s-a făcut dovada că valoarea acțiunilor deținute de stat la

acel moment, era mai mică decât valoarea imobilului.

Prin decizia nr. 241/A din 14 septembrie

2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a admis apelul reclamantei și

schimbând în parte sentința a stabilit obligația pârâtei de a plăti reclamantei

suma de 5.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A menținut în rest dispozițiile sentinței

atacate și a respins apelul pârâtei.

În cauză, a declarat recurs în termen

legal, pârâta SC B.G. SA care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., critică hotărârea dată în apel susținând că în mod greșit a fost

confirmată soluția primei instanțe, de restituire în natură a imobilului în

legătură cu care s-a formulat notificarea, întrucât acesta face parte din

patrimoniul societății, fiind cuprins în valoarea capitalului social al

acesteia, conform Ordinului nr. 154 din 29 aprilie 1991, emis de Ministerul

Comerțului și Turismului.

Tot astfel, se mai arată, terenul în

suprafață de 448,06 mp aferent vilei, este proprietatea exclusivă a SC B.G., în

baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

emis la 25 aprilie 2003, ambele titluri nefiind contestate.

Ca atare, concluzionează recurenta, în

cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (5) din lege,

imobilul neputând fi restituit în natură.

De altfel, instanța nu putea dispune

asupra conținutului actului atacat, atribut ce revine exclusiv entității

investite cu cererea de restituire.

Recursul se privește ca nefondat, urmând

a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Este de necontestat că intimata

reclamantă este moștenitoarea foștilor proprietari tabulari ai imobilului,

preluat abuziv de stat prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.

92/1950, întrucât autorul notificatoarei, primar în localitate, era exceptat de

la naționalizare.

Ca atare, în mod corect au reținut

instanțele că preluarea bunului, fiind una abuzivă, fără titlu valabil, în

cauză nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată.

În sprijinul acestei soluții vin și

dispozițiile art. 2 alin. (2) din lege, potrivit cărora persoanele ale căror

imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de

proprietar avută la data deposedării, pe care o exercită după primirea deciziei

sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor legii.

Tot astfel, art. 21 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 10/2001, dispune că imobilele, terenuri și construcții, preluate în

mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate comercială la care statul sau

o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau

asociat majoritar, . . . vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură,

prin decizie sau dispoziție motivată a organelor de conducere ale unităților

deținătoare.

Aceste prevederi sunt aplicabile și în

cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală, este

acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea

acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea

corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

Or, prin probele administrate, pârâta nu

a făcut dovada că valoarea acțiunilor deținute de stat la SC B.G. SA, era mai

mică decât valoarea imobilului ce se solicită a fi restituit în natură.

Mai mult, probele relevă că la data

formulării notificării, procesul de privatizare al pârâtei, nu era încă

finalizat.

Astfel, în cadrul acestei privatizări, a

fost încheiat, la data de 21 iunie 1999, contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni, prin care 66,3% din acțiunile deținute de A.V.A.S. au fost înstrăinate

Asociației Balneare „Băile Govora - Pas”.

La data de 23 iunie 2003 (deci, după

formularea notificării) A.V.A.S. a mai înstrăinat un procent reprezentând

13,9315% din capitalul social al SC B.G. SA, tot către Asociația Balneară

„Băile Govora – Pas”.

Tot astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 7 din 30 iulie 2003, un număr de acțiuni reprezentând 7,0802 %

din capitalul social al SC B.G. SA a fost înstrăinat către H.M.

Așa fiind, în mod corect au reținut

instanțele aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din lege și

au dispus restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării.

În consecință, în considerarea celor ce

preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC B.G. SA împotriva deciziei civile nr. 241/A din 14 septembrie 2007

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.000

lei cheltuieli de judecată către reclamanta P.P.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2008.