ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1101/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2860 din 26

mai 1999, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei B.C.I.C. SA – în

prezent F.B. SA București, în contradictoriu cu pârâții SC A.C. SRL București, O.N.,

O.L., S.L., M.S., A.S., A.N. și S.E., obligând, în solidar, pe pârâți și garanți

la plata sumei de 1.164.899 dolari S.U.A. credit în dolari S.U.A.,

4.863.749.232 lei credit în lei, dobânzi restante de 109.583 dolari S.U.A. și

5.632.298 lei, cu 310.592.676 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 269 din 28 ianuarie 2000, a anulat, ca insuficient timbrate,

apelurile formulate de pârâții O.N., O.L., S.L., M.S. și a respins apelul

formulat de A.S. și A.V.

Prin decizia nr. 5328 din 25

septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de O.N. și O.L., a casat decizia civilă de mai sus și a

trimis cauza, spre rejudecarea apelului acestora, la aceeași instanță,

respingând recursul declarat de S.I. și M.S.

După casare, prin decizia civilă nr.

34 din 17 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis

apelul pârâților O.N. și O.L., a anulat sentința primei instanțe și constatând

că litigiul, față de valoarea sa, este fond, a fixat termen pentru judecarea

acestuia, cu citarea părților, pentru data de 16 septembrie 2003.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, casarea

acesteia invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 297

alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000,

dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a

fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza, spre rejudecare,

instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent,

afară de cazul când constată propria sa competență.

În acest caz, precum și atunci când

există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond,

instanța de apel, anulând hotărârea pronunțată, va reține procesul spre

rejudecare.

Având în vedere aceste dispoziții

legale se constată că decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a

fost reținută cauza spre competentă soluționare în fond a procesului, are

caracterul unei hotărâri intermediare și nu este, deci, susceptibilă de a fi

atacată cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează

judecata, numai această hotărâre având caracter definitiv.

În speță, reclamanta a atacat cu

recurs o hotărâre intermediară, prin care a fost anulată hotărârea instanței de

fond, care era necompetentă și, constatând propria sa competență, a stabilit

termen pentru judecarea în fond a acestei pricini cu citarea părților.

Or, în raport cu dispozițiile legale

menționate, această hotărâre poate fi atacată odată cu cea ce se va pronunța pe

fondul cauzei.

În consecință, recursul reclamantei

se privește ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de SC F.B.

SA București, împotriva deciziei nr. 34 din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 23 martie 2004.