ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2004

Asupra

recursului e față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125 din 20 mai 2003 a

Tribunalului Ialomița, s-a dispus condamnarea  inculpatului O.C. la pedeapsa de

18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C.pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C.pen.

A mai fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C.pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 și 175 lit. i) C.pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71-64 C.pen.

În

temeiul art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar

potrivit art. 88 C.pen. s-a  dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării

preventive de la  16 iunie 2002 la zi.

În

temeiul art. 118 lit. b) C.pen. s-a confiscat de la inculpat o sticlă spartă –

corp delict.

A fost

obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei despăgubiri pentru daune

materiale și 100.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea

civilă P.N.

A fost

obligat inculpatul la 1.541.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către

Spitalul municipal Fetești.

A fost

respinsă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă G.I.

A fost

obligat inculpatul la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

În

seara zilei de  15 iunie 2002, în incinta unui bar, aflat în centrul comunei  s-a

iscat un conflict între victima P.F., persoanele care-l însoțeau și inculpatul O.C.,

aceștia lovindu-se reciproc.

La un

moment dat, conflictul a încetat, atât victima cât și cunoștințele sale

părăsind localul.

Inculpatul

a ieșit din bar după o scurtă perioadă de timp, astfel că, scandalul a fost

reluat și a continuat pe terasa localului, iar apoi în stradă, de data aceasta

în favoarea inculpatului intervenind cumnatul său, C.M.

De pe

una din mesele de afară, inculpatul a luat o sticlă pe care a spart-o, lovind-o

de bara metalică ce delimitează terasa și, cu gâtul sticlei rămas în mână, i-a

aplicat două lovituri părții vătămate P.F., în zona obrazului stâng și regiunea

cervicală artero-lateral stâng și, respectiv, hemitorace stâng

latero-posterior.

Numitul

G.I. a încercat să intervină pentru a da ajutor victimei, dar și el a fost

lovit de către inculpat, în aceeași modalitate, în regiunea cervicală

posterioară.

Fiind

transportat spre Spitalul municipal Fetești, partea vătămată P.F. a decedat,

raportul medico-legal concluzionând că moartea a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei exterioare  consecutivă unei plăgi cu interesarea pachetului

vascular facial stâng și carotidian stâng.

3

Vătămarea

suferită de G.I. a constat în „plagă tăiată prin agresiune în regiunea

posterioară stângă cu secționarea mușchilor lojei posterioare”, a necesitat

pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în

primejdie.

S-a

reținut că aceste consecințe și nu altele mai grave nu sunt decât urmarea

eschivei executată de G.I. când a sesizat că lovitura viza partea cervicală anterioară.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor, ca efect al

reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen.

Prin

decizia penală nr. 443 din 20 august 2003, Curtea de Apel București,secția I

penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A fost

dedusă durata arestării preventive de la 16 iunie 2002 la zi.

A fost

menținută starea de arest preventiv.

A fost

prelungită durata arestării preventive cu 30 zile de la  7 septembrie 2003 la 5

octombrie 2003, inclusiv.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul,  solicitând ca prin reținerea

circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73  lit. b)

C.pen., să-i fie reduse pedepsele aplicate sub limitele minime prevăzute de

textele de lege incriminatoare.

Recursul

declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că atât instanța de fond

cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă

just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen.

Potrivit

art. 73 lit. b) C.pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea

infracțiunii sub                                                         stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, de o provocare din partea persoanei

vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din

declarațiile martorilor rezultă că în seara zilei de 15 iunie 2002, într-un

local a  izbucnit un scandal în care  persoanele  implicate s-au îmbrâncit  și

s-au lovit reciproc, aruncând cu sticle și scaune.

Singurul

martor care a relatat că inculpatul a  fost luat la bătaie de către partea

vătămată P.F. este numitul D.F., care în faza de urmărire penală a susținut

inițial că bătaia a izbucnit între cele două grupuri, după care două persoane

au fugit din local, iar victima și persoanele aflate în  grupul său l-au luat

la bătaie pe O.C.

Depoziția

acestui martor este infirmată de cea a martorului I.I., care se coroborează cu

celelalte probe administrate și care  susține dimpotrivă,  că inculpatul și C.M.

l-au luat la bătaie pe P.F.

Așadar,

din împrejurările comiterii faptelor și a modului de a acționa a inculpatului,

nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunilor,

acesta se afla într-o stare de provocare din partea părților vătămate, astfel

că nu se poate reține circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b)

C.pen.

Cu

privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, se constată că

atât pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, cât și

pedeapsa rezultantă aplicată, sunt conforme criteriilor prevăzute de art. 72

C.pen., fiind în măsură să realizeze reeducarea acestuia în vederea reinserției

lui în comunitate și prevenția generală, conform art. 52 C.pen.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. (1) lit. b)

C.proc.pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul O.C. să fie respins ca

nefondat.

Se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 16 iunie 2002

la 14 ianuarie 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C.proc.pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpatul O.C.  împotriva deciziei penale

nr. 443  din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul   arestării preventive de la 16

iunie 2002  la  14 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi  14 ianuarie 2004.