ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2004

Asupra recursului e față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 20 mai 2003 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus condamnarea inculpatului O.C. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C.pen. A mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 și 175 lit. i) C.pen. În temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C.pen. În temeiul art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 16 iunie 2002 la zi. În temeiul art. 118 lit. b) C.pen. s-a confiscat de la inculpat o sticlă spartă – corp delict. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei despăgubiri pentru daune materiale și 100.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea civilă P.N. A fost obligat inculpatul la 1.541.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către Spitalul municipal Fetești. A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă G.I. A fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 15 iunie 2002, în incinta unui bar, aflat în centrul comunei s-a iscat un conflict între victima P.F., persoanele care-l însoțeau și inculpatul O.C., aceștia lovindu-se reciproc. La un moment dat, conflictul a încetat, atât victima cât și cunoștințele sale părăsind localul. Inculpatul a ieșit din bar după o scurtă perioadă de timp, astfel că, scandalul a fost reluat și a continuat pe terasa localului, iar apoi în stradă, de data aceasta în favoarea inculpatului intervenind cumnatul său, C.M. De pe una din mesele de afară, inculpatul a luat o sticlă pe care a spart-o, lovind-o de bara metalică ce delimitează terasa și, cu gâtul sticlei rămas în mână, i-a aplicat două lovituri părții vătămate P.F., în zona obrazului stâng și regiunea cervicală artero-lateral stâng și, respectiv, hemitorace stâng latero-posterior.

Numitul G.I. a încercat să intervină pentru a da ajutor victimei, dar și el a fost lovit de către inculpat, în aceeași modalitate, în regiunea cervicală posterioară. Fiind transportat spre Spitalul municipal Fetești, partea vătămată P.F. a decedat, raportul medico-legal concluzionând că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei exterioare consecutivă unei plăgi cu interesarea pachetului vascular facial stâng și carotidian stâng. 3 Vătămarea suferită de G.I. a constat în „plagă tăiată prin agresiune în regiunea posterioară stângă cu secționarea mușchilor lojei posterioare”, a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie. S-a reținut că aceste consecințe și nu altele mai grave nu sunt decât urmarea eschivei executată de G.I.

când a sesizat că lovitura viza partea cervicală anterioară. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen. Prin decizia penală nr. 443 din 20 august 2003, Curtea de Apel București,secția I penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. A fost dedusă durata arestării preventive de la 16 iunie 2002 la zi. A fost menținută starea de arest preventiv. A fost prelungită durata arestării preventive cu 30 zile de la 7 septembrie 2003 la 5 octombrie 2003, inclusiv. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, solicitând ca prin reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen., să-i fie reduse pedepsele aplicate sub limitele minime prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen. Potrivit art. 73 lit. b) C.pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din declarațiile martorilor rezultă că în seara zilei de 15 iunie 2002, într-un local a izbucnit un scandal în care persoanele implicate s-au îmbrâncit și s-au lovit reciproc, aruncând cu sticle și scaune.

Singurul martor care a relatat că inculpatul a fost luat la bătaie de către partea vătămată P.F. este numitul D.F., care în faza de urmărire penală a susținut inițial că bătaia a izbucnit între cele două grupuri, după care două persoane au fugit din local, iar victima și persoanele aflate în grupul său l-au luat la bătaie pe O.C. Depoziția acestui martor este infirmată de cea a martorului I.I., care se coroborează cu celelalte probe administrate și care susține dimpotrivă, că inculpatul și C.M. l-au luat la bătaie pe P.F. Așadar, din împrejurările comiterii faptelor și a modului de a acționa a inculpatului, nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii infracțiunilor, acesta se afla într-o stare de provocare din partea părților vătămate, astfel că nu se poate reține circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, se constată că atât pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, cât și pedeapsa rezultantă aplicată, sunt conforme criteriilor prevăzute de art. 72 C.pen., fiind în măsură să realizeze reeducarea acestuia în vederea reinserției lui în comunitate și prevenția generală, conform art. 52 C.pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C.proc.pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul O.C. să fie respins ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 ianuarie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C.proc.pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva deciziei penale nr. 443 din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 iunie 2002 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.