ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1569/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpații C.F. și C.P. la pedeapsa de câte 10 ani închisoare, fiecare. A aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., i-a condamnat pe aceeași inculpați la pedeapsa de câte 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, fiecare. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 august 2002 la zi, pentru inculpatul C.F., și de la 6 decembrie 2002 la zi, pentru inculpatul C.P. Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 5.704.088, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București. Au mai fost obligați la plata unei prestații periodice lunare în cuantum de 625.000 lei către minora C.L.E.

începând de la data de 25 august 2002 și până la majoratul acesteia, precum și la plata unei sume de câte 30 milioane lei, daune morale, către fiecare dintre părțile civile: C.L., C.L.E., C.D., C.C. și C.C. Tribunalul a reținut că, inculpații sunt frați, C.F. locuind în comuna Movila, județul Ialomița, iar C.P., în orașul Năvodari, județul Constanța. La data de 23 august 2002, C.P. a venit cu familia sa în comuna Movila, locuind la domiciliul socrului său I.V. La 24 august 2002, inculpatul C.P. și-a ajutat tatăl C.G. în efectuarea unor munci la stâna acestuia situată la marginea comunei, ocazie cu care i s-a plâns fiului său că numitul C.G. i-ar fi furat niște curcani. În seara aceleiași zile C.P.

a mers la un bar din centrul comunei, unde, în jurul orelor 23,00-24,00, s-a întâlnit cu fratele său C.F. venit în aceeași zi din Austria, unde se deplasase în interes de serviciu. Au mai consumat băuturi alcoolice, în cursul nopții și la domiciliul lui J.G. și al inculpatului C.F. Împreună au hotărât ca dimineața să meargă la C.G. pentru a-i aplica o corecție. În dimineața zilei de 25 august 2002, cei doi frați s-au deplasat cu autoturismul condus de C.F. la stâna tatălui lor, care se afla în imediata vecinătate a locului de muncă al victimei C.G. Inculpatul C.P. s-a deplasat la cabina de portar unde lucra și locuia C.G., pe care l-a scos afară și a început să-l lovească cu pumnii și palmele peste cap și peste piept, până când acesta a căzut.

La insistențele inculpatului s-a ridicat și a fost din nou lovită de ambii inculpați, până când a căzut din nou la pământ și a început să sângereze la gură și în zona urechii drepte. Pentru că victima refuza să recunoască furturile, cei doi inculpați au urcat-o cu forța în mașină și au dus-o în sat la gospodăriile la care se bănuia că au fost duși sau vânduți curcanii sustrași. Prima oprire au făcut-o la domiciliul martorului C.M., văr cu inculpații. Ei i-au reproșat că a sustras animale de la stână, martorul negând acest fapt, i-a invitat să părăsească curte casei sale. Martorul a remarcat că victima avea tricoul rupt și avea urme de lovituri pe față, dar se deplasa fără dificultate. În acest timp, victima nu a fost lovită de inculpați.

Ulterior, inculpații s-au deplasat la domiciliul martorului T.G., pentru a-l determina pe C.G. să recunoască furturile. Victima s-a refugiat în curtea martorului, de frica inculpaților, dar s-a întors, la cererea inculpatului C.F. Inculpații l-au urcat în mașină și s-au deplasat la postul local de poliție cu intenția de a preda pe victimă la poliție. Pentru că nu au găsit pe nimeni, inculpații s-au întors la stână, unde i-au mai aplicat o corecție victimei, lovindu-l cu pumnii și cu un bici în zona spatelui și a picioarelor. Fiind convinși că victima este autorul furturilor din gospodăria tatălui lor, inculpații i-au cerut insistent victimei să părăsească zona și să nu se mai întoarcă, acesta nefiind din localitate.

În acest sens, l-au spălat de sânge pe față și pe corp, iar C.F. l-a condus la cabină, asistând la strângerea lucrurilor victimei, după care l-a însoțit spre drumul care ducea înafara satului. După ce victima s-a îndepărtat, inculpatul C.F. a plecat spre sat. După circa 100 m de locul unde a fost părăsit de inculpatul C.F., victima s-a prăbușit devenind inconștient în lanul de lucernă, unde a fost găsit de martorul P.P. și ulterior transportat la spital. A doua zi, la 26 august 2002, victima a decedat la spital. În Suplimentul de expertiză la Raportul medico-legal de autopsie, avizat de Comisia de Avizare și Control, medicii legiști concluzionează că leziunile tegumentare și traumatice cervicale ar fi necesitat în caz de supraviețuire 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice cranio-cerebrale au caracteristicile unor leziuni produse prin cădere și lovire de plan dur, cu impact cranian temporo-parietal drept.

Se mai constată că, un rol favorizant în apariția hemoragiei meningo-cerebrale l-a avut ciroza hepatică, afecțiune patologică preexistentă. Prin decizia penală nr. 679 din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și de inculpații C.F. și C.P. Apelul declarat de parchet viza încadrarea juridică a faptei, și anume, greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea omor deosebit de grav, în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum și aplicarea unor pedepse corespunzătoare încadrării corecte a faptei. Ambele apeluri ale inculpaților au vizat greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., și greșita individualizare a pedepsei, solicitându-se achitarea pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Curtea de apel, prin decizia menționată, a considerat că încadrarea corectă a faptei este în art. 183 C. pen., astfel cum a hotărât prima instanță, în baza art. 334 C. proc. pen., iar pedepsele au fost corect individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârilor și condamnarea inculpaților în baza art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.

Recursul declarat de parchet este nefondat, pentru motivele ce urmează: Înalta Curte constată că ambele instanțe au avut în vedere, cu ocazia schimbării încadrării juridice a faptei comisă de inculpați, care a avut ca urmare decesul victimei (din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.), lipsa intenției ambilor inculpați de a ucide victima și existența doar a intenției a aplica o corecție acesteia, pentru furturile cu privire la care erau convinși că victima le-ar fi săvârșit. Astfel, din modul în care au acționat, ducând victima la gospodăriile unde aflaseră că ar fi dus curcanii furați și, ulterior, la poliție (unde nu au găsit nici un polițist), precum și în final, alungarea din sat a victimei, rezultă în mod clar doar intenția lor de a o lovi și vătăma integritatea ei corporală.

Suplimentul de raport medico-legal, confirmă că leziunile produse prin fapta inculpaților, în cazul în care victima ar fi supraviețuit, ar fi determinat 25-30 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se mai constată că leziunile traumatice cranio-cerebrale au caracteristicile unor leziuni produse prin cădere și lovire de plan dur, iar în apariția hemoragiei meningo-cerebrale și activitatea ei, un rol favorizant l-a avut ciroza hepatică, afecțiune patologică preexistentă. Totodată, rezultă din aceste constatări că inculpații nu au lovit victima în zone vitale ale corpului și nici nu au produs rupturi ale organelor interne. De asemenea, nu au lovit victima cu obiecte contondente, apte de a ucide.

Prin urmare, intenția inculpaților nu a fost de a ucide victima ci de a-i aplica o corecție pentru prezumtivele fapte de furt de păsări din gospodăria tatălui lor. Evident, dacă inculpații ar fi avut intenția de a ucide victima nu s-ar fi expus, ducând-o la cele două gospodării ale martorilor și, în nici un caz nu s-ar fi dus la poliție. Totodată, nu există probe din care să rezulte că loviturile aplicate de inculpați s-ar fi făcut cu intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a o pedepsi corporal. În aceeași intenție se înscrie și alungarea din sat a presupusului infractor. Înalta Curte constată că schimbarea încadrări juridice a faptei s-a făcut justificat de probele noi administrate în cauză și în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc.

pen. Referitor la cuantumul pedepsei aplicate celor doi inculpați, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor este corectă atât în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și încadrarea juridică a acestora, persoana celor doi infractori, precum și cu dispozițiile codului penal referitoare la concursul de infracțiuni (art. 33 – art. 34 C. pen.), criterii prevăzute de art. 72 C. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 679 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații C.F. și C.P. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2004.