ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1569/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 12

septembrie 2003, Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text

în baza căruia a condamnat pe inculpații C.F. și C.P. la pedeapsa de câte 10

ani închisoare, fiecare. A aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., i-a condamnat pe aceeași inculpați la pedeapsa de câte 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de

10 ani închisoare, fiecare. S-au aplicat prevederile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 august 2002

la zi, pentru inculpatul C.F., și de la 6 decembrie 2002 la zi, pentru

inculpatul C.P.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 5.704.088, despăgubiri civile către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență București.

Au mai fost obligați la plata unei

prestații periodice lunare în cuantum de 625.000 lei către minora C.L.E.

începând de la data de 25 august 2002 și până la majoratul acesteia, precum și

la plata unei sume de câte 30 milioane lei, daune morale, către fiecare dintre

părțile civile: C.L., C.L.E., C.D., C.C. și C.C.

Tribunalul a reținut că, inculpații

sunt frați, C.F. locuind în comuna Movila, județul Ialomița, iar C.P., în

orașul Năvodari, județul Constanța.

La data de 23 august 2002, C.P. a

venit cu familia sa în comuna Movila, locuind la domiciliul socrului său I.V.

La 24 august 2002, inculpatul C.P.

și-a ajutat tatăl C.G. în efectuarea unor munci la stâna acestuia situată la

marginea comunei, ocazie cu care i s-a plâns fiului său că numitul C.G. i-ar fi

furat niște curcani.

În seara aceleiași zile C.P. a mers

la un bar din centrul comunei, unde, în jurul orelor 23,00-24,00, s-a întâlnit

cu fratele său C.F. venit în aceeași zi din Austria, unde se deplasase în

interes de serviciu. Au mai consumat băuturi alcoolice, în cursul nopții și la

domiciliul lui J.G. și al inculpatului C.F. Împreună au hotărât ca dimineața să

meargă la C.G. pentru a-i aplica o corecție.

În dimineața zilei de 25 august

2002, cei doi frați s-au deplasat cu autoturismul condus de C.F. la stâna

tatălui lor, care se afla în imediata vecinătate a locului de muncă al victimei

C.G.

Inculpatul C.P. s-a deplasat la

cabina de portar unde lucra și locuia C.G., pe care l-a scos afară și a început

să-l lovească cu pumnii și palmele peste cap și peste piept, până când acesta a

căzut. La insistențele inculpatului s-a ridicat și a fost din nou lovită de

ambii inculpați, până când a căzut din nou la pământ și a început să sângereze

la gură și în zona urechii drepte.

Pentru că victima refuza să

recunoască furturile, cei doi inculpați au urcat-o cu forța în mașină și au

dus-o în sat la gospodăriile la care se bănuia că au fost duși sau vânduți

curcanii sustrași. Prima oprire au făcut-o la domiciliul martorului C.M., văr

cu inculpații. Ei i-au reproșat că a sustras animale de la stână, martorul

negând acest fapt, i-a invitat să părăsească curte casei sale. Martorul a

remarcat că victima avea tricoul rupt și avea urme de lovituri pe față, dar se

deplasa fără dificultate. În acest timp, victima nu a fost lovită de inculpați.

Ulterior, inculpații s-au deplasat

la domiciliul martorului T.G., pentru a-l determina pe C.G. să recunoască

furturile. Victima s-a refugiat în curtea martorului, de frica inculpaților,

dar s-a întors, la cererea inculpatului C.F.

Inculpații l-au urcat în mașină și s-au

deplasat la postul local de poliție cu intenția de a preda pe victimă la

poliție. Pentru că nu au găsit pe nimeni, inculpații s-au întors la stână, unde

i-au mai aplicat o corecție victimei, lovindu-l cu pumnii și cu un bici în zona

spatelui și a picioarelor.

Fiind convinși că victima este

autorul furturilor din gospodăria tatălui lor, inculpații i-au cerut insistent

victimei să părăsească zona și să nu se mai întoarcă, acesta nefiind din

localitate.

În acest sens, l-au spălat de sânge

pe față și pe corp, iar C.F. l-a condus la cabină, asistând la strângerea

lucrurilor victimei, după care l-a însoțit spre drumul care ducea înafara

satului. După ce victima s-a îndepărtat, inculpatul C.F. a plecat spre sat.

După circa 100 m de locul unde a

fost părăsit de inculpatul C.F., victima s-a prăbușit devenind inconștient în

lanul de lucernă, unde a fost găsit de martorul P.P. și ulterior transportat la

spital. A doua zi, la 26 august 2002, victima a decedat la spital.

În Suplimentul de expertiză la

Raportul medico-legal de autopsie, avizat de Comisia de Avizare și Control,

medicii legiști concluzionează că leziunile tegumentare și traumatice cervicale

ar fi necesitat în caz de supraviețuire 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar

leziunile traumatice cranio-cerebrale au caracteristicile unor leziuni produse

prin cădere și lovire de plan dur, cu impact cranian temporo-parietal drept. Se

mai constată că, un rol favorizant în apariția hemoragiei meningo-cerebrale l-a

avut ciroza hepatică, afecțiune patologică preexistentă.

Prin decizia penală nr. 679 din 12

noiembrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și de inculpații C.F. și

C.P.

Apelul declarat de parchet viza

încadrarea juridică a faptei, și anume, greșita schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea omor deosebit de grav, în infracțiunea de lovituri sau

vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum și

aplicarea unor pedepse corespunzătoare încadrării corecte a faptei.

Ambele apeluri ale inculpaților au

vizat greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și

(2) C. pen., și greșita individualizare a pedepsei, solicitându-se achitarea

pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și reducerea

pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Curtea de apel, prin decizia

menționată, a considerat că încadrarea corectă a faptei este în art. 183 C.

pen., astfel cum a hotărât prima instanță, în baza art. 334 C. proc. pen., iar

pedepsele au fost corect individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C.

pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea

hotărârilor și condamnarea inculpaților în baza art. 174 – art. 176 lit. a) C.

pen.

Recursul declarat de parchet este

nefondat, pentru motivele ce urmează:

Înalta Curte constată că ambele

instanțe au avut în vedere, cu ocazia schimbării încadrării juridice a faptei

comisă de inculpați, care a avut ca urmare decesul victimei (din infracțiunea

prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen.), lipsa intenției ambilor inculpați de a ucide victima și

existența doar a intenției a aplica o corecție acesteia, pentru furturile cu

privire la care erau convinși că victima le-ar fi săvârșit.

Astfel, din modul în care au

acționat, ducând victima la gospodăriile unde aflaseră că ar fi dus curcanii

furați și, ulterior, la poliție (unde nu au găsit nici un polițist), precum și

în final, alungarea din sat a victimei, rezultă în mod clar doar intenția lor

de a o lovi și vătăma integritatea ei corporală.

Suplimentul de raport medico-legal,

confirmă că leziunile produse prin fapta inculpaților, în cazul în care victima

ar fi supraviețuit, ar fi determinat 25-30 zile de îngrijiri medicale. De

asemenea, se mai constată că leziunile traumatice cranio-cerebrale au

caracteristicile unor leziuni produse prin cădere și lovire de plan dur, iar în

apariția hemoragiei meningo-cerebrale și activitatea ei, un rol favorizant l-a

avut ciroza hepatică, afecțiune patologică preexistentă.

Totodată, rezultă din aceste

constatări că inculpații nu au lovit victima în zone vitale ale corpului și

nici nu au produs rupturi ale organelor interne.

De asemenea, nu au lovit victima cu

obiecte contondente, apte de a ucide.

Prin urmare, intenția inculpaților

nu a fost de a ucide victima ci de a-i aplica o corecție pentru prezumtivele

fapte de furt de păsări din gospodăria tatălui lor.

Evident, dacă inculpații ar fi avut

intenția de a ucide victima nu s-ar fi expus, ducând-o la cele două gospodării

ale martorilor și, în nici un caz nu s-ar fi dus la poliție.

Totodată, nu există probe din care

să rezulte că loviturile aplicate de inculpați s-ar fi făcut cu intenția de a

suprima viața victimei, ci doar de a o pedepsi corporal. În aceeași intenție se

înscrie și alungarea din sat a presupusului infractor.

Înalta Curte constată că schimbarea

încadrări juridice a faptei s-a făcut justificat de probele noi administrate în

cauză și în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen.

Referitor la cuantumul pedepsei

aplicate celor doi inculpați, Înalta Curte constată că individualizarea

pedepselor este corectă atât în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și

încadrarea juridică a acestora, persoana celor doi infractori, precum și cu

dispozițiile codului penal referitoare la concursul de infracțiuni (art. 33 –

art. 34 C. pen.), criterii prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 679 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală, privind pe inculpații C.F. și C.P.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2004.