ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 31 din 25 februarie 2003, Tribunalul Teleorman a admis contestația

la executare formulată de petenta S.C. “C.C.” S.R.L. și a modificat

dispozitivul sentinței nr. 153 din 24 septembrie 2002 al Tribunalului Teleorman

referitor la dispoziția privind scoaterea de sub sechestru instituit pe o

anumită cantitate de soia depozitată la o societate comercială din Brăila și

s-a dispus restituirea acelei cantități către o altă firmă.

Totodată

s-a adăugat mențiunea „sau contravaloarea acestei cantități de produse în sumă

de o anumită valoare ce a fost virată în contul C.E.C., sucursala Brăila care a

fost obligată să restituie S.C. “C.C.” S.R.L. o anumită sumă de bani ce a fost

consemnată pe numele recurentei.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că  S.C. “C.C.” S.R.L. a

formulat  contestație la executare împotriva sentinței nr.153 din 24 septembrie

2002 prin care a solicitat să se dispună restituirea contravalorii unei

cantități de soia, sumă ce a fost consemnată la C.E.C., sucursala Brăila.

Prin

decizia nr. 1205 din 25 iunie 2003, recursul declarat de S.C. “I.M.B.” S.A. a

fost respins.

Împotriva

soluțiilor S.C. “I.M.B.” a declarat recurs susținând că hotărârile pronunțate

nu sunt legale și temeinice deoarece în mod greșit calea de atac exercitată de

această societate comercială a fost calificată și soluționată ca recurs, când

în realitate era apel.

Calificând

greșit această cale de atac, instanța care a pronunțat acea hotărâre nu a fost

legal constituită astfel încât actul respectiv - decizia curții de apel -  este

lovit de nulitate absolută.

Pentru

motivul invocat, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.

Recursul

este fondat.

Analizând

hotărârile pronunțate se constată următoarele:

Tribunalul

Teleorman, prin sentința nr. 31 din 25 februarie 2003 a soluționat o

contestație la executare formulată de petenta S.C. “C.C.” S.R.L., soluția

respectivă fiind pronunțată cu recurs.

Ulterior,

Curtea de Apel București considerând în mod greșit că partea civilă S.C. “I.M.B.”

S.A. a atacat sentința respectivă cu recurs a soluționat cauza prin decizia nr.

1205 din 25 iunie 2003, considerând-o definitivă așa cum rezultă din

dispozitivul hotărârii.

Ca

atare, cererea prin care recurenta parte civilă a criticat hotărârea primei

instanțe a fost considerată greșit recurs în raport de dispozițiile art. 361 C.

proc. pen. care menționează că împotriva unei asemenea hotărâri (sentință)

calea de atac este apelul și nu este exceptată de la folosirea acestei căi

ordinare de atac.

Acest

aspect, și anume aprecierea greșită a căii de atac, a avut consecință

nelegalitatea constituirii instanței, cauza fiind judecată în complet de trei

judecători, în loc de doi, așa cum prevede legea.

Potrivit

art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile referitoare la compunerea

instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată

în nici un mod, decât numai prin anularea actului respectiv.

În consecință

recursul urmează să fie admis, casată decizia pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și cauza trimisă acelei instanțe pentru

judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de contestatoarea S.C.“I.M.B.” împotriva deciziei nr. 1205

din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează

decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel

București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.