ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 414/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 31 din 25 februarie 2003, Tribunalul Teleorman a admis contestația la executare formulată de petenta S.C. “C.C.” S.R.L. și a modificat dispozitivul sentinței nr. 153 din 24 septembrie 2002 al Tribunalului Teleorman referitor la dispoziția privind scoaterea de sub sechestru instituit pe o anumită cantitate de soia depozitată la o societate comercială din Brăila și s-a dispus restituirea acelei cantități către o altă firmă. Totodată s-a adăugat mențiunea „sau contravaloarea acestei cantități de produse în sumă de o anumită valoare ce a fost virată în contul C.E.C., sucursala Brăila care a fost obligată să restituie S.C.

“C.C.” S.R.L. o anumită sumă de bani ce a fost consemnată pe numele recurentei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că S.C. “C.C.” S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva sentinței nr.153 din 24 septembrie 2002 prin care a solicitat să se dispună restituirea contravalorii unei cantități de soia, sumă ce a fost consemnată la C.E.C., sucursala Brăila. Prin decizia nr. 1205 din 25 iunie 2003, recursul declarat de S.C. “I.M.B.” S.A. a fost respins. Împotriva soluțiilor S.C. “I.M.B.” a declarat recurs susținând că hotărârile pronunțate nu sunt legale și temeinice deoarece în mod greșit calea de atac exercitată de această societate comercială a fost calificată și soluționată ca recurs, când în realitate era apel.

Calificând greșit această cale de atac, instanța care a pronunțat acea hotărâre nu a fost legal constituită astfel încât actul respectiv - decizia curții de apel - este lovit de nulitate absolută. Pentru motivul invocat, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului. Recursul este fondat. Analizând hotărârile pronunțate se constată următoarele: Tribunalul Teleorman, prin sentința nr. 31 din 25 februarie 2003 a soluționat o contestație la executare formulată de petenta S.C. “C.C.” S.R.L., soluția respectivă fiind pronunțată cu recurs. Ulterior, Curtea de Apel București considerând în mod greșit că partea civilă S.C.

“I.M.B.” S.A. a atacat sentința respectivă cu recurs a soluționat cauza prin decizia nr. 1205 din 25 iunie 2003, considerând-o definitivă așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii. Ca atare, cererea prin care recurenta parte civilă a criticat hotărârea primei instanțe a fost considerată greșit recurs în raport de dispozițiile art. 361 C. proc. pen. care menționează că împotriva unei asemenea hotărâri (sentință) calea de atac este apelul și nu este exceptată de la folosirea acestei căi ordinare de atac. Acest aspect, și anume aprecierea greșită a căii de atac, a avut consecință nelegalitatea constituirii instanței, cauza fiind judecată în complet de trei judecători, în loc de doi, așa cum prevede legea.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile referitoare la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, decât numai prin anularea actului respectiv. În consecință recursul urmează să fie admis, casată decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și cauza trimisă acelei instanțe pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea S.C.“I.M.B.” împotriva deciziei nr. 1205 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.