ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5463/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 564 din 24

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

condamnată inculpata F.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

a) C. pen. A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi, menținându-se măsura arestării

preventive a inculpatei.

S-a dispus restituirea către

inculpată a sumei de 8.592.000 lei.

În fapt, s-a reținut că, la data de

19 mai 2003, inculpata F.V. a vândut martorului P.M.C. două doze de heroină cu

suma de 400.000 lei (cele 4 bancnote de câte 100.000 lei fiind inscripționate

în prealabil de organele de poliție cu mențiunile „flagrant” și „droguri”).

Ulterior, cu ocazia percheziției

domiciliare s-au găsit la inculpată cele 4 bancnote marcate.

Inculpata nu a recunoscut săvârșirea

faptei, pretinzând că bancnotele găsite în ghiozdanul fiului său minor și

handicapat provin din vânzarea unei biciclete.

Prin decizia penală nr. 403 din 31

mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpată, menținându-i-se starea de arest.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpata, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la pretinsa nevinovăție a

inculpatei, Înalta Curte constată că, din declarația martorului P.M.C., a

martorilor asistenți la efectuarea percheziției domiciliare la locuința

inculpatei, a procesului verbal încheiat de organele de poliție, planșele foto,

a raportului de constatare tehnico-științifice a Institutului de

criminalistică, Serviciul de expertize fizico-chimice, precum și a celorlalte probe

efectuate în cauză, rezultă săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Chiar dacă inculpata a negat

săvârșirea faptei, declarația sa nu poate fi considerată o probă în dovedirea

nevinovăției sale, deoarece ea nu se coroborează cu nici o altă probă efectuată

în cauză, iar potrivit art. 69 C. proc. pen., nu poate servi la aflarea

adevărului.

Înalta Curte observă că, susținerile

inculpatei au fost combătute chiar de martorii propuși de inculpată în apărare,

care au declarat că bancnotele marcate ar proveni din vânzarea unor haine, în

timp ce inculpata susținuse că provin din vânzarea unei biciclete.

Nefondat este și cazul de recurs

subsidiar, privind aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. [(art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.)].

Astfel, Înalta Curte constată că,

inculpatei i-au fost acordate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) C. pen., aceasta având o comportare bună anterior săvârșirii faptei,

iar pedeapsa a fost stabilită sub minimul special, aplicându-i-se pedeapsa

principală de 7 ani închisoare. Cuantumul acestei pedepse corespunde

criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C.

pen., instanțele ținând seama atât de gradul ridicat de pericol social al

faptei, cât și de persoana inculpatei, infractoare primară.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata F.V. împotriva deciziei penale nr. 403 din 31 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 25 octombrie 2004.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 octombrie 2004.