ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5463/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 564 din 24 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnată inculpata F.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A fost dedusă din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi, menținându-se măsura arestării preventive a inculpatei. S-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 8.592.000 lei.

În fapt, s-a reținut că, la data de 19 mai 2003, inculpata F.V. a vândut martorului P.M.C. două doze de heroină cu suma de 400.000 lei (cele 4 bancnote de câte 100.000 lei fiind inscripționate în prealabil de organele de poliție cu mențiunile „flagrant” și „droguri”). Ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare s-au găsit la inculpată cele 4 bancnote marcate. Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, pretinzând că bancnotele găsite în ghiozdanul fiului său minor și handicapat provin din vânzarea unei biciclete. Prin decizia penală nr. 403 din 31 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, menținându-i-se starea de arest. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpata, solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la pretinsa nevinovăție a inculpatei, Înalta Curte constată că, din declarația martorului P.M.C., a martorilor asistenți la efectuarea percheziției domiciliare la locuința inculpatei, a procesului verbal încheiat de organele de poliție, planșele foto, a raportului de constatare tehnico-științifice a Institutului de criminalistică, Serviciul de expertize fizico-chimice, precum și a celorlalte probe efectuate în cauză, rezultă săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Chiar dacă inculpata a negat săvârșirea faptei, declarația sa nu poate fi considerată o probă în dovedirea nevinovăției sale, deoarece ea nu se coroborează cu nici o altă probă efectuată în cauză, iar potrivit art. 69 C. proc. pen., nu poate servi la aflarea adevărului. Înalta Curte observă că, susținerile inculpatei au fost combătute chiar de martorii propuși de inculpată în apărare, care au declarat că bancnotele marcate ar proveni din vânzarea unor haine, în timp ce inculpata susținuse că provin din vânzarea unei biciclete. Nefondat este și cazul de recurs subsidiar, privind aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. [(art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.)]. Astfel, Înalta Curte constată că, inculpatei i-au fost acordate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., aceasta având o comportare bună anterior săvârșirii faptei, iar pedeapsa a fost stabilită sub minimul special, aplicându-i-se pedeapsa principală de 7 ani închisoare. Cuantumul acestei pedepse corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele ținând seama atât de gradul ridicat de pericol social al faptei, cât și de persoana inculpatei, infractoare primară. Conform art. 88 C. pen., se va scade din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.V. împotriva deciziei penale nr. 403 din 31 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 25 octombrie 2004. Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2004.