ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie 2001

pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantul H.C. a chemat în judecată pe pârâta

S.C. M. S.A. Botoșani solicitând restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a unei

mori țărănești situată în localitatea Zlătunoaia, moară preluată abuziv de stat

anterior anului 1960. Reclamantul a arătat că prin dispoziția 21 din 24

septembrie 2001 i s-a respins cererea de restituire în natură deoarece moara

pretinsă a fost demolată și construită alta cumpărată din 1994 de pârâtă, în

cadrul acțiunii de privatizare.

Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 166 din 20

mai 2002 a respins ca nefondată acțiunea.

În considerentele sentinței s-a reținut că tatăl

reclamantului în anii 1948-1950 la inițiativa sătenilor din Zlătinoaia a pus în

funcțiune, într-o clădire a sătenilor, o moară folosind un motor și două pietre

proprietatea sa, moară care a funcționat până în 1959. În perioada 1059-1960 a

fost pusă în funcțiune o altă moară într-o altă clădire, cu alte utilaje

acționate electric. Tot în această perioadă reclamantul și-a luat motorul

folosit la moara tatălui său.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 48 din 16

octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului, care a criticat

soluția de fond în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a constatat, pentru această soluție, că

probele administrate nu au făcut dovada că moara ce a aparținut tatălui

reclamantului este una și aceeași cu cea care a funcționat ulterior,

reclamantul recunoscând că s-au făcut lucrări ulterioare, capitale.

S-a considerat că în mod corect s-a apreciat că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat

recurs, nemotivat în drept și prin care, în esență, a criticat soluția față de

împrejurarea că s-a făcut dovada că a avut în proprietate moara tatălui său,

preluată abuziv. A solicitat restituirea în natură nefiind de acord cu

acordarea de despăgubiri.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează.

În primul rând este de observat că recursul nu a

fost structurat potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. în

sensul încălcării vreunui motiv prevăzut de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma

motivării în fapt care de altfel nu indică în mod precis vreo critică, și prin

prisma dispozițiilor art. 306, alin. (2) și (3) C. proc. civ. se constată că

decizia curții de apel este legală și temeinică.

Menținerea sentinței de fond se impune pentru

corecta aplicarea în cazul de față a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea

nr. 10/2001, care prevede acordarea de reparații pentru cazul în care

restituirea în natură nu mai este posibilă. În cauză s-a constatat că moara,

proprietatea tatălui reclamantului, nu mai există, astăzi funcționând o altă moară,

reconstruită ulterior.

Pentru considerentele arătate, recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 48 din 16 octombrie 2002 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2004.