ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantul H.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. M. S.A. Botoșani solicitând restituirea în baza Legii nr. 10/2001 a unei mori țărănești situată în localitatea Zlătunoaia, moară preluată abuziv de stat anterior anului 1960. Reclamantul a arătat că prin dispoziția 21 din 24 septembrie 2001 i s-a respins cererea de restituire în natură deoarece moara pretinsă a fost demolată și construită alta cumpărată din 1994 de pârâtă, în cadrul acțiunii de privatizare. Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 166 din 20 mai 2002 a respins ca nefondată acțiunea.

În considerentele sentinței s-a reținut că tatăl reclamantului în anii 1948-1950 la inițiativa sătenilor din Zlătinoaia a pus în funcțiune, într-o clădire a sătenilor, o moară folosind un motor și două pietre proprietatea sa, moară care a funcționat până în 1959. În perioada 1059-1960 a fost pusă în funcțiune o altă moară într-o altă clădire, cu alte utilaje acționate electric. Tot în această perioadă reclamantul și-a luat motorul folosit la moara tatălui său. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 48 din 16 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului, care a criticat soluția de fond în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a constatat, pentru această soluție, că probele administrate nu au făcut dovada că moara ce a aparținut tatălui reclamantului este una și aceeași cu cea care a funcționat ulterior, reclamantul recunoscând că s-au făcut lucrări ulterioare, capitale.

S-a considerat că în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, nemotivat în drept și prin care, în esență, a criticat soluția față de împrejurarea că s-a făcut dovada că a avut în proprietate moara tatălui său, preluată abuziv. A solicitat restituirea în natură nefiind de acord cu acordarea de despăgubiri. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. În primul rând este de observat că recursul nu a fost structurat potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. în sensul încălcării vreunui motiv prevăzut de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivării în fapt care de altfel nu indică în mod precis vreo critică, și prin prisma dispozițiilor art. 306, alin. (2) și (3) C. proc.

civ. se constată că decizia curții de apel este legală și temeinică. Menținerea sentinței de fond se impune pentru corecta aplicarea în cazul de față a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care prevede acordarea de reparații pentru cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă. În cauză s-a constatat că moara, proprietatea tatălui reclamantului, nu mai există, astăzi funcționând o altă moară, reconstruită ulterior. Pentru considerentele arătate, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 48 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.