ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2669/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1253 din 20

decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul B.M. a

fost condamnat la șase pedepse a câte 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 65 C. pen. și la pedeapsa de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea,

prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare sporită cu un an, urmând ca, în final, acesta să

execute 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 4 februarie 2002, la zi.

În temeiul art. 116 C. pen., inculpatului

B.M. i s-a aplicat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în

municipiul București pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 9.682.500 lei.

S-a luat act că părțile vătămate N.C.I.,

T.C., M.M., S.L., L.S. și B.M. nu au pretenții civile față de inculpat,

prejudiciul fiind acoperit parțial prin restituire.

Inculpatul B.M. a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.800.000 lei, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași sentință

judecătorească, a fost condamnat și O.G., coautor al infracțiunilor de

tâlhărie, alături de B.M.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpații B.M. și O.G., la

inițiativa celui din urmă, au luat hotărârea să facă rost de bani, deposedând

de bunuri persoanele care se plimbau în parcul Herăstrău. Ei au acționat după

căderea întunericului asupra perechilor de tineri care întârziau pe aleile

parcului, pe care îi amenințau cu o baionetă.

Astfel, la data de 25 ianuarie 2002,

inculpații i-au deposedat prin violență pe N.C. și T.C. de două telefoane

mobile și suma de 100.000 lei.

La data de 28 ianuarie 2002, în timp

ce O.G. smulgea lănțișorul din aur de la gâtul părții vătămate M.M. și îi

sustrăgea și suma de 100.000 lei, inculpatul B.M. o deposeda pe prietena

acestuia de telefonul mobil.

La data de 2 februarie 2002,

folosind același mod de operare, cei doi făptuitori au sustras haina de piele

și telefonul mobil al părții vătămate L.S.C. și suma de 40.000 lei și un pachet

de țigări de la B.M.

În momentul depistării sale de către

organele de poliție și cu ocazia primei audieri la datele de 3 și 4 februarie

2002, inculpatul B.M. s-a prezentat sub o identitate falsă.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului B.M. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză: sesizările și declarațiile părților vătămate, declarațiile

martorilor, procese-verbale de recunoaștere din grup, planșe fotografice,

procese-verbale de depistare și de percheziție, dovezi de predare a bunurilor,

declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 68 din 18 februarie 2003, a respins ca nefondat

apelul inculpatului B.M.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Totodată, recurentul inculpat a

solicitat să se constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 293 C. pen., este grațiată conform

dispozițiilor art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Temeiul juridic al recursului declarat

îl constituie prevederile art. 385

9

pct. 14 și 15 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile

articolelor 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C.

pen., este grațiată integral și condiționat.

În această situație, Curtea urmează

să admită recursul declarat de inculpatul B.M. și să caseze decizia penală nr. 68

din 18 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, și sentința nr.

1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la grațierea pedepsei aplicată sus-numitului, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

Curtea va înlătura prevederile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a descontopit pedeapsa de 9 ani

închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, respectiv șase

pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 65 C.

pen. și o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen., înlăturând sporul de concurs de un an închisoare.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, Curtea urmează să constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată

inculpatului B.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.,

este grațiată condiționat.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului recurent, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost

corect individualizată.

Instanța de fond a dat eficiența

cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și a sancționat ferm, dar just, activitatea infracțională desfășurată de

inculpatul B.M.

Instanța de fond a avut în vedere

numărul mare al faptelor de tâlhărie săvârșite, precum și modul deosebit de

periculos în care acestea au fost planificate și desfășurate: după căderea

întunericului, în grup, coinculpații coordonându-și acțiunile și folosind o

baionetă cu care victimele erau amenințate și chiar vătămate (cazul părții vătămate

M.M.).

În procesul de individualizare a

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul B.M.

nu este la prima înfrângere a legii penale, în timpul minorității el fiind

condamnat de două ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat.

Faptul că în cazul dedus judecății,

inculpatul a alăturat și elementul violenței acțiunilor sale dovedește o

periculozitate socială sporită, care necesită o ripostă pe măsură.

Curtea constată că pedeapsa aplicată

inculpatului B.M. corespunde pe deplin și scopului de coerciție, dar și de

prevenție al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea

va menține pedeapsa aplicată recurentului inculpat, precum și sporul de concurs

în cuantumul stabilit.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., plus sporul de un an închisoare, în total 9 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 4 februarie 2002, la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 18 februarie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia și sentința penală nr.

1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.

293 alin. (1) C. pen.

Înlătură prevederile art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa de 9 ani

închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, respectiv: 6 pedepse

de câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 65 din același

cod și o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293

alin. (1) C. pen. și înlătură sporul de concurs de un an închisoare.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, constată grațiată condiționat pedeapsa de un an închisoare, aplicată

inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și a art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., plus un spor de un an închisoare, în total, 9 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2002, la 4

iunie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.