ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1511/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5014 din 12
iulie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Consiliul
Județean Sibiu împotriva sentinței civile nr. 56 din 18 februarie 2000 a Curții
de Apel București, secția comercială, pe care a modificat-o, în sensul că a admis
recursul aceleiași părți și a obligat pârâta A.P.A.P.S. București la plata
sumei de 2.512.931.657 lei, reprezentând obligații bugetare către reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie,
s-a reținut că reclamanta nu este parte în contractul de vânzare de acțiuni nr.
33/1999, încheiat la 21 mai 1999, astfel că, obligația de plată la bugetul
local a unei cote din suma rezultată în urma vânzării de acțiuni, nu se
analizează în raport cu contractul, ci ca o obligație a A.P.A.P.S. (F.P.S.) ce
decurge din legea în vigoare la data nașterii obligației.
Nașterea obligației pentru A.P.AP.S.
corespunde datei la care prețul acțiunilor au intrat în contul ei, respectiv,
septembrie 1999, iar incidente erau dispozițiile Legii nr. 99/1999, care
prevedea o cotă de 90%.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, pârâta a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322
pct. 2 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs, soluționând acțiunea principală
prin admiterea acesteia, nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție
formulată de A.P.A.P.S., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor.
Cererea de revizuire este întemeiată,
în principiu, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc.
civ., constituie motiv de revizuire situația în care instanța s-a pronunțat asupra
unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Astfel, prin cererea adresată
instanței de fond, la 8 aprilie 2000, A.P.A.P.S. București a solicitat chemarea
în garanție a Ministerului Finanțelor, cerere asupra căreia instanța de recurs
nu s-a pronunțat atunci când a admis recursul și a modificat sentința, admițând
cererea principală.
Cum cererea de chemare în garanție
se judecă odată cu cererea principală, potrivit art. 63 C. proc. civ., motivul
de revizuire, prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., este întemeiat, astfel
că urmează să se admită, în principiu, cererea de revizuire și, anulându-se decizia
a cărei revizuire se solicită, se va fixa termen pentru soluționarea
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 11 martie 2003.