ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 500/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Consiliul

Județean Sibiu, a chemat în judecată FPS București, solicitând obligarea

acestuia la plata sumei de 2.513.931.657 lei reprezentând diferența până la

cota de 90% din valoarea acțiunilor S.C. C. SA, vândute și a majorărilor de

întârziere în sumă de 565.634.625 lei.

Reclamantul

a motivat prin contractul de vânzare cumpărare DS 33/1999 că au fost

înstrăinate acțiunile deținute de FPS, termenul de plată fiind 19 august 1999,

iar vânzătorul avea obligația legală (O.U.G. 88/1997 și Legea 99/1999) de a

vira la bugetul județean cota de 90% din veniturile încasate din vânzare.

Prin

precizarea acțiunii, reclamantul solicită daune cominatorii de 1.000.000 lei pe

zi până la îndeplinirea obligației.

Pârâta

a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor, socotind că acesta

poate face dovada vărsămintelor la bugetul de stat efectuate și că el este

beneficiarul drepturilor solicitate.

Curtea

de Apel București, prin sentința civilă nr.56 din 18 februarie 2000, a respins

acțiunea și cererea de chemare în garanție, reținând că data încheierii

contractului de vânzare cumpărare este anterioară intrării în vigoare a Legii

99/1999, iar aplicabile situației de fapt sunt dispozițiile O.U.G. 59/1997.

În

recursul declarat Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.5014 din 12 iulie

2002, a admis cererea Consiliului Județean Sibiu, a modificat sentința

instanței de fond și a admis acțiunea împotriva APAPS București pe care a

obligat-o la 2.512.931.657 lei, considerând că data la care obligația bugetară

s-a născut a fost data plății, iar la acel moment dispozițiile Legii 91/1990

erau în vigoare.

Prin

cererea de revizuire înregistrată la 31 iulie 2002, APAPS a solicitat

retractarea deciziei Instanței Supreme întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut – chemarea în garanție – și suspendarea executării titlului

executoriu.

Întâmpinarea

formulată de Consiliul Județean Sibiu susține că în mod judicios a fost

respinsă, la instanța de fond, cererea de chemare în garanție, pentru că nu

erau întrunite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.

Curtea

Supremă de Justiție, prin decizia nr.1511 din 11 martie 2003, a admis în

principiu cererea de revizuire, constatând îndeplinite cerințele dispozițiilor

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în garanție se

judecă o dată cu cererea principală iar instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra ei.

Reluând

judecata recursului, se constată temeinicia acestuia, astfel încât va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune.

Beneficiar

al obligației de plată la bugetul local a unei cote rezultate din vânzarea

acțiunilor FPS, Consiliul Județean Sibiu avea dreptul de a primi 90% din prețul

acțiunilor vândute iar stabilirea termenului la care obligația a devenit

exigibilă (8-14 septembrie 1999) determina incidența legii în vigoare la acea

dată. Astfel, situat în perioada în care Legea 99/1999 își producea efectele,

raportul juridic obligațional era cârmuit de această normă, fără a se putea

pune în discuție ultraactivitatea sau retroactivitatea unui act normativ.

Pe de

altă parte, cererea de chemare în garanție este o varietate de intervenție

forțată care tinde a proroga competența de soluționare asupra persoanei

împotriva căreia partea ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în

pretenții.

Cererea

de chemare în garanție, considerată adevărată acțiune se depune odată cu

întâmpinarea ori la prima zi de înfățișare.

Sancțiunea

nedepunerii în termen a acestei cereri constă în judecarea ei separată.

În privința condițiilor prevăzute

de art. 60 C. proc. civ., acestea sunt îndeplinite, chemarea în garanție

întrunind toate cerințele stabilite de art. 112 C. proc. civ.

Ministerul

Finanțelor, prin adresa nr.352063 din 16 decembrie 1999, ca de altfel și O.P.

8896 din 25 ianuarie 1999 al FPS, confirma efectuarea vărsămintelor la bugetul

de stat, în care au fost cuprinse și sumele ce reveneau consiliului județean.

Așa

fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va

admite acțiunea principală, obligând pe APAPS la cota procentuală de 90% din

veniturile încasate pe vânzarea acțiunilor S.C. C. S.A., va admite cererea de

chemare în garanție și va obliga Ministerul Finanțelor la plata debitului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Sibiu, împotriva sentinței

nr.56 din 18 februarie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială.

Modifică

sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului.

Obligă

pe pârâta APAPS București la 2.512.931-657 lei.

Admite

cererea de chemare în garanție formulată de APAPS București împotriva

Ministerului de Finanțe și obligă chematul în garanție la plata debitului.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.