ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 500/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Consiliul Județean Sibiu, a chemat în judecată FPS București, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.513.931.657 lei reprezentând diferența până la cota de 90% din valoarea acțiunilor S.C. C. SA, vândute și a majorărilor de întârziere în sumă de 565.634.625 lei. Reclamantul a motivat prin contractul de vânzare cumpărare DS 33/1999 că au fost înstrăinate acțiunile deținute de FPS, termenul de plată fiind 19 august 1999, iar vânzătorul avea obligația legală (O.U.G. 88/1997 și Legea 99/1999) de a vira la bugetul județean cota de 90% din veniturile încasate din vânzare. Prin precizarea acțiunii, reclamantul solicită daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi până la îndeplinirea obligației.

Pârâta a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor, socotind că acesta poate face dovada vărsămintelor la bugetul de stat efectuate și că el este beneficiarul drepturilor solicitate. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.56 din 18 februarie 2000, a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție, reținând că data încheierii contractului de vânzare cumpărare este anterioară intrării în vigoare a Legii 99/1999, iar aplicabile situației de fapt sunt dispozițiile O.U.G. 59/1997. În recursul declarat Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.5014 din 12 iulie 2002, a admis cererea Consiliului Județean Sibiu, a modificat sentința instanței de fond și a admis acțiunea împotriva APAPS București pe care a obligat-o la 2.512.931.657 lei, considerând că data la care obligația bugetară s-a născut a fost data plății, iar la acel moment dispozițiile Legii 91/1990 erau în vigoare.

Prin cererea de revizuire înregistrată la 31 iulie 2002, APAPS a solicitat retractarea deciziei Instanței Supreme întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut – chemarea în garanție – și suspendarea executării titlului executoriu. Întâmpinarea formulată de Consiliul Județean Sibiu susține că în mod judicios a fost respinsă, la instanța de fond, cererea de chemare în garanție, pentru că nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.1511 din 11 martie 2003, a admis în principiu cererea de revizuire, constatând îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în garanție se judecă o dată cu cererea principală iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra ei.

Reluând judecata recursului, se constată temeinicia acestuia, astfel încât va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Beneficiar al obligației de plată la bugetul local a unei cote rezultate din vânzarea acțiunilor FPS, Consiliul Județean Sibiu avea dreptul de a primi 90% din prețul acțiunilor vândute iar stabilirea termenului la care obligația a devenit exigibilă (8-14 septembrie 1999) determina incidența legii în vigoare la acea dată. Astfel, situat în perioada în care Legea 99/1999 își producea efectele, raportul juridic obligațional era cârmuit de această normă, fără a se putea pune în discuție ultraactivitatea sau retroactivitatea unui act normativ. Pe de altă parte, cererea de chemare în garanție este o varietate de intervenție forțată care tinde a proroga competența de soluționare asupra persoanei împotriva căreia partea ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.

Cererea de chemare în garanție, considerată adevărată acțiune se depune odată cu întâmpinarea ori la prima zi de înfățișare. Sancțiunea nedepunerii în termen a acestei cereri constă în judecarea ei separată. În privința condițiilor prevăzute de art. 60 C. proc. civ., acestea sunt îndeplinite, chemarea în garanție întrunind toate cerințele stabilite de art. 112 C. proc. civ. Ministerul Finanțelor, prin adresa nr.352063 din 16 decembrie 1999, ca de altfel și O.P. 8896 din 25 ianuarie 1999 al FPS, confirma efectuarea vărsămintelor la bugetul de stat, în care au fost cuprinse și sumele ce reveneau consiliului județean. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea principală, obligând pe APAPS la cota procentuală de 90% din veniturile încasate pe vânzarea acțiunilor S.C.

C. S.A., va admite cererea de chemare în garanție și va obliga Ministerul Finanțelor la plata debitului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Județean Sibiu, împotriva sentinței nr.56 din 18 februarie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului. Obligă pe pârâta APAPS București la 2.512.931-657 lei. Admite cererea de chemare în garanție formulată de APAPS București împotriva Ministerului de Finanțe și obligă chematul în garanție la plata debitului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.