ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3641/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 4

februarie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.D., în baza

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

la 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicația dispozițiilor

art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a fost

aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului și a fost dedusă deținerea preventivă de la 19 iulie

2002, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 5,80 gr. heroină, rămasă după

analizele de laborator.

Inculpatul a fost obligat la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 19 iulie 2002, pe baza denunțului numitului

C.I., lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P. – B.C.C.O.A. București au

organizat un dispozitiv de supraveghere, în zona stației de alimentare

combustibil MOL Râmnicu Vâlcea din sectorul 3 București, având informația că în

acel loc o persoană, poreclită D., oferă spre vânzare droguri.

În jurul orelor 12,30, și-a făcut

apariția în zonă o persoană care, prin comportament era suspectă. Fiind

legitimată, s-a stabilit că această persoană este inculpatul D.D., asupra

căruia, urmare percheziției corporale, a fost identificat, ascuns în chiloți,

un pachet de țigări LM în care au fost găsite două pliculețe din celofan ce

conțineau substanță pulverulentă.

Raportul de constatare

tehnico-științifică relevă că substanța descoperită, în greutate de 6,21 grame,

este heroină și face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 privind

combaterea traficului ilicit de droguri.

Inculpatul a negat să fi deținut, cu

știință, substanța interzisă și cu atât mai puțin în scop de trafic, afirmând

că pachetul de țigări LM în care s-a aflat drogul l-a primit de la o persoană

de sex feminin pentru a-l ține cât timp aceasta urma să poarte o convorbire la

telefonul mobil, fiind surprins în această stare, de organul de poliție.

Versiunea prezentată de inculpat a

fost înlăturată de instanță, aceasta reținând, pe de o parte, constatarea

faptică, făcută de organul de poliție, iar, pe de altă parte, atitudinea

nesinceră a inculpatului care a dat declarații contradictorii, în sensul că

persoana de sex feminin de la care a primit pachetul de țigări se afla în zona

în care a fost surprins, pentru ca, mai apoi, să afirme că acea persoană a stat

tot timpul lângă el, chiar și în timpul percheziției corporale, fără însă să

furnizeze relații suficiente pentru identificarea acesteia.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a

criticat-o pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a degradării

militare, prevăzută de art. 67 C. pen., precum și de către inculpat, care a

solicitat achitarea, întrucât nu a cunoscut conținutul pachetului de țigări.

Prin decizia penală nr. 180 din 1

aprilie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și

desființând în parte hotărârea atacată, a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat, instanța de control judiciar constatând că hotărârea atacată este

temeinică și legală.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia,

precum și a hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, constatarea

nevinovăției sale și achitarea, întrucât nu a cunoscut că pachetul de țigări

primit pentru a-l păstra temporar, conținea substanțe interzise la deținere.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs se

întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

12 C. proc. pen., însă nu este fondat.

Situația de fapt, așa cum a fost

reținută de instanțe, se întemeiază pe mijloacele de probă administrate legal

în cauză, respectiv declarația, denunț a numitului C.I., din care rezultă că în

repetate rânduri a cumpărat heroină pentru consum de la inculpat, proces-verbal

de constatare al organului de poliție, procesul-verbal de recunoaștere din grup

a inculpatului de către martorul C.I., raportul de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent U.A., care confirmă în

totul constatările procesului verbal de identificare a inculpatului și de

descoperire a drogului asupra acestuia, în condițiile de păstrare cunoscute.

La stabilirea vinovăției

inculpatului în forma cerută de lege s-a avut în vedere acest material

probator, fiind înlăturate justificat, ca nesincere, declarațiile

contradictorii ale făptuitorului.

În adevăr, dacă ar fi corespuns

realității susținerea inculpatului, în sensul că a primit pachetul de țigări în

care, fără știrea sa, se aflau drogurile, de la persoana de sex feminin, care,

așa cum precizează la procuror, s-a aflat tot timpul cu el sau doar s-a

îndepărtat 6-10 metri chiar atunci când i s-a efectuat percheziția corporală,

logic și firesc ar fi fost să o indice fizic pe acea persoană organului de

urmărire pentru a fi reținută, ceea ce însă nu a făcut.

Apoi, tot atât de neverosimil este

și gestul inculpatului de a introduce în chilot un pachet de țigări primit de

la persoana de sex feminin temporar cât timp aceasta purta convorbirea la

telefonul mobil.

Inculpatul nu explică motivele

invocării sale de a fugi atunci când a fost abordat de organul de poliție,

impunându-se imobilizarea sa prin metode fizice.

Față de cele ce preced, se constată

că vinovăția inculpatului a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică

corect reținută.

Inculpatul a fost surprins având

asupra sa, ascunsă sub țigările înjumătățite, dintr-un pachet LM, o cantitate

însemnată de heroină – 6,21 grame, într-o zonă aglomerată din București, localizat

pe baza denunțului martorului C.I., care anterior a cumpărat droguri de la

acesta.

Fapta, astfel săvârșită, realizează

conținutul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

drogul de mare risc fiind deținut pentru vânzare.

Pedeapsa a fost individualizată

ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind și

justificată și necesară realizării funcțiilor acesteia și scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu a hotărârilor pronunțate, existența vreunui caz de casare, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării

preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 1 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.