ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3641/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 4 februarie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.D., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 12 ani închisoare. S-a făcut aplicația dispozițiilor art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și a fost dedusă deținerea preventivă de la 19 iulie 2002, la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 5,80 gr.

heroină, rămasă după analizele de laborator. Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 19 iulie 2002, pe baza denunțului numitului C.I., lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P. – B.C.C.O.A. București au organizat un dispozitiv de supraveghere, în zona stației de alimentare combustibil MOL Râmnicu Vâlcea din sectorul 3 București, având informația că în acel loc o persoană, poreclită D., oferă spre vânzare droguri. În jurul orelor 12,30, și-a făcut apariția în zonă o persoană care, prin comportament era suspectă. Fiind legitimată, s-a stabilit că această persoană este inculpatul D.D., asupra căruia, urmare percheziției corporale, a fost identificat, ascuns în chiloți, un pachet de țigări LM în care au fost găsite două pliculețe din celofan ce conțineau substanță pulverulentă.

Raportul de constatare tehnico-științifică relevă că substanța descoperită, în greutate de 6,21 grame, este heroină și face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri. Inculpatul a negat să fi deținut, cu știință, substanța interzisă și cu atât mai puțin în scop de trafic, afirmând că pachetul de țigări LM în care s-a aflat drogul l-a primit de la o persoană de sex feminin pentru a-l ține cât timp aceasta urma să poarte o convorbire la telefonul mobil, fiind surprins în această stare, de organul de poliție.

Versiunea prezentată de inculpat a fost înlăturată de instanță, aceasta reținând, pe de o parte, constatarea faptică, făcută de organul de poliție, iar, pe de altă parte, atitudinea nesinceră a inculpatului care a dat declarații contradictorii, în sensul că persoana de sex feminin de la care a primit pachetul de țigări se afla în zona în care a fost surprins, pentru ca, mai apoi, să afirme că acea persoană a stat tot timpul lângă el, chiar și în timpul percheziției corporale, fără însă să furnizeze relații suficiente pentru identificarea acesteia. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., precum și de către inculpat, care a solicitat achitarea, întrucât nu a cunoscut conținutul pachetului de țigări.

Prin decizia penală nr. 180 din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și desființând în parte hotărârea atacată, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, instanța de control judiciar constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală. Împotriva deciziei penale sus-menționate inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, precum și a hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, constatarea nevinovăției sale și achitarea, întrucât nu a cunoscut că pachetul de țigări primit pentru a-l păstra temporar, conținea substanțe interzise la deținere.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., însă nu este fondat. Situația de fapt, așa cum a fost reținută de instanțe, se întemeiază pe mijloacele de probă administrate legal în cauză, respectiv declarația, denunț a numitului C.I., din care rezultă că în repetate rânduri a cumpărat heroină pentru consum de la inculpat, proces-verbal de constatare al organului de poliție, procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martorul C.I., raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent U.A., care confirmă în totul constatările procesului verbal de identificare a inculpatului și de descoperire a drogului asupra acestuia, în condițiile de păstrare cunoscute.

La stabilirea vinovăției inculpatului în forma cerută de lege s-a avut în vedere acest material probator, fiind înlăturate justificat, ca nesincere, declarațiile contradictorii ale făptuitorului. În adevăr, dacă ar fi corespuns realității susținerea inculpatului, în sensul că a primit pachetul de țigări în care, fără știrea sa, se aflau drogurile, de la persoana de sex feminin, care, așa cum precizează la procuror, s-a aflat tot timpul cu el sau doar s-a îndepărtat 6-10 metri chiar atunci când i s-a efectuat percheziția corporală, logic și firesc ar fi fost să o indice fizic pe acea persoană organului de urmărire pentru a fi reținută, ceea ce însă nu a făcut. Apoi, tot atât de neverosimil este și gestul inculpatului de a introduce în chilot un pachet de țigări primit de la persoana de sex feminin temporar cât timp aceasta purta convorbirea la telefonul mobil.

Inculpatul nu explică motivele invocării sale de a fugi atunci când a fost abordat de organul de poliție, impunându-se imobilizarea sa prin metode fizice. Față de cele ce preced, se constată că vinovăția inculpatului a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică corect reținută. Inculpatul a fost surprins având asupra sa, ascunsă sub țigările înjumătățite, dintr-un pachet LM, o cantitate însemnată de heroină – 6,21 grame, într-o zonă aglomerată din București, localizat pe baza denunțului martorului C.I., care anterior a cumpărat droguri de la acesta. Fapta, astfel săvârșită, realizează conținutul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, drogul de mare risc fiind deținut pentru vânzare.

Pedeapsa a fost individualizată ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind și justificată și necesară realizării funcțiilor acesteia și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor pronunțate, existența vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2003.