ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4684/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 515 din 26 mai 2003, Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea

143/2000 a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 s-a computat

prevenția de la 1 martie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,08 gr. heroină

rămasă în urma analizelor de laborator și suma de 1.000.000 lei deținută de

inculpat din vânzarea drogurilor.

S-a reținut că la 28 februarie 2003,

inculpatul C.I. a vândut în locul de la intersecția străzilor R.G. cu

Vârfureni, sector 3 București, cantitatea de 0,11 gr. Heroină, drog de mare

risc, lui J.M. cu suma de 1.000.000 lei.

La stabilirea pedepsei, instanța a

avut în vedere prevederile art. 16 din legea 143/2000 și a redus la jumătate

pedeapsa inculpatului, având în vedere că acesta a facilitat identificarea și

tragerea la răspundere penală a altei persoane care a săvârșit infracțiuni

legate de droguri.

Prin decizia penală nr. 387/A/2003

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a

cerut reducerea pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul criticând-o pentru pedeapsa prea mare, motiv de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 care se

pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Cum în cauză s-a făcut aplicarea

art. 16 din lege, pedeapsa fiind calculată la 5 ani și 6 luni, rezultă că

inculpatul a primit o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută de lege. Prin

urmare reducerea și mai accentuată a pedepsei în lipsa unor împrejurări de

natură a atenua răspunderea penală a inculpatului ar fi nelegală.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat și va

computa prevenția din durata pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 387 din 8 iulie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 1 martie 2003 până la 22

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.