ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Tribunalul
Hunedoara prin sentința penală nr. 188 din 27 august 2003, a condamnat
inculpații:
1 .B.I.
la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de
art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
) lit.a) cu aplicarea art. 74
și 76 C. pen. și;
2. D.C.O.,
la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie
prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2
1
)
lit.a) cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.
A dedus
din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării de la 13.05.2003 la zi.
Pentru
a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpații
s-au cunoscut în orașul Vulcan și cum nu munceau și nu aveau nici un venit s-au
înțeles să sustragă bunuri.
În
acest scop inculpatul D.C.O. avea asupra sa un spray paralizant.
În ziua
de 13 mai 2003 aflându-se pe o stradă mai lăturalnică au observat-o pe partea
vătămată S.M. care purta la gât două lănțișoare de aur.
Cei doi
au trecut la urmărirea femeii și în timp ce D.C.O. asigura paza câmpului
infracțional, incupatul B.I. s-a apropiat din spate, a smuls lănțișoarele, după
care au fugit printre blocuri.
Alertate
de strigătele părții vătămate, mai multe persoane au pornit în urmărirea
inculpaților și au reușit să-i prindă și să-i rețină.
Inculpatul
B.I., ajuns din urmă de martorul G.A. s-a înarmat cu o scândură și pentru a-și
asigura scăparea l-a lovit pe martor, însă cu toate acestea a fost dezarmat și
reținut până la sosirea polițiștilor.
În urma
smulgerii lănțișoarelor de la gât, partea vătămată a suferit leziuni care au
necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Lănțișoarele
în valoare de 7.500.000 lei au fost restituite părții vătămate care nu s-a mai
constituit parte civilă.
Împotriva
sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și
inculpatul D.C.O.
Prin
apelul parchetului sentința a fost criticată pentru greșita reținere în
favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante și pentru omisiunea
confiscării spray-ului, corp delict, destinat să servească la săvârșirea unei
infracțiuni.
Prin
decizia nr. 352/A din 16 octombrie 2003 pronunțată de secția penală a Curții de
Apel Alba Iulia a fost admis apelul parchetului și respins apelul inculpatului.
Sentința a fost desființată în parte, au fost înlăturate circumstanțele
atenuante, iar inculpații au fost condamnați la 7 ani și 6 luni, B.I. și 7 ani
închisoare D.C.O.
În baza
art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea spray-ului iritant lacrimogen.
Împotriva
acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen legal inculpații.
Inculpatul
B.I. a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, susținând că nu are
antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și că a fost
determinat să săvârșească fapta de coinculpatul D.C.O. eliberat de puțină vreme
din penitenciar.
Inculpatul
D.C.O. nu și-a motivat recursul și a lăsat soluționarea lui la aprecierea
instanței.
Recursurile
sunt nefondate.
Instanța
de apel a avut în vedere la desființarea soluției și înlăturarea
circumstanțelor atenuante că prima instanță în mod greșit a reținut circumstanțe
judiciare motivat de faptul că, dacă în cursul urmăririi penale inculpații nu au
recunoscut faptele, în fața instanței au revenit și le-au recunoscut,
contribuind astfel al aflarea adevărului.
Într-adevăr
nu pot avea semnificația unor circumstanțe judiciare atenuante declarațiile
inculpaților date în fața instanței de fond prin care revenind asupra unor
declarații anterioare aceștia recunosc fapta aceasta deoarece pe de o parte
faptele inculpaților au fost dovedite cu prisosință ei fiind reținuți după
urmărirea de către mai mulți cetățeni alertați de victimă și pe de altă parte
pentru că fapta prezintă un pericol social ridicat, a fost planificată, aveau
un spray paralizant, iar pentru a-și asigura scăparea, B.I. a lovit cu o
scândură pe urmăritorul său. Așa fiind corect au fost înlăturate circumstanțele
atenuante, iar pedepsele majorate.
Pentru
aceste considerente recursurile urmează a fi respinse, hotărârea instanței de
apel fiind legală și temeinică.
Conform
art. 385
17
alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.
se va deduce din pedepse timpul reținerii și arestării de la 13.05.2003 la data
deciziei.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen. inculpații urmează a fi
obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și D.C.O. împotriva
deciziei penale nr. 352 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce
din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2003 până la
13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpat.
Obligă
inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei,
se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.