ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2004

Tribunalul Hunedoara prin sentința penală nr. 188 din 27 august 2003, a condamnat inculpații: 1 .B.I. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit.a) cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și; 2. D.C.O., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit.a) cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. A dedus din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării de la 13.05.2003 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Inculpații s-au cunoscut în orașul Vulcan și cum nu munceau și nu aveau nici un venit s-au înțeles să sustragă bunuri.

În acest scop inculpatul D.C.O. avea asupra sa un spray paralizant. În ziua de 13 mai 2003 aflându-se pe o stradă mai lăturalnică au observat-o pe partea vătămată S.M. care purta la gât două lănțișoare de aur. Cei doi au trecut la urmărirea femeii și în timp ce D.C.O. asigura paza câmpului infracțional, incupatul B.I. s-a apropiat din spate, a smuls lănțișoarele, după care au fugit printre blocuri. Alertate de strigătele părții vătămate, mai multe persoane au pornit în urmărirea inculpaților și au reușit să-i prindă și să-i rețină. Inculpatul B.I., ajuns din urmă de martorul G.A. s-a înarmat cu o scândură și pentru a-și asigura scăparea l-a lovit pe martor, însă cu toate acestea a fost dezarmat și reținut până la sosirea polițiștilor.

În urma smulgerii lănțișoarelor de la gât, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale. Lănțișoarele în valoare de 7.500.000 lei au fost restituite părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul D.C.O. Prin apelul parchetului sentința a fost criticată pentru greșita reținere în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante și pentru omisiunea confiscării spray-ului, corp delict, destinat să servească la săvârșirea unei infracțiuni. Prin decizia nr. 352/A din 16 octombrie 2003 pronunțată de secția penală a Curții de Apel Alba Iulia a fost admis apelul parchetului și respins apelul inculpatului.

Sentința a fost desființată în parte, au fost înlăturate circumstanțele atenuante, iar inculpații au fost condamnați la 7 ani și 6 luni, B.I. și 7 ani închisoare D.C.O. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea spray-ului iritant lacrimogen. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termen legal inculpații. Inculpatul B.I. a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, susținând că nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și că a fost determinat să săvârșească fapta de coinculpatul D.C.O. eliberat de puțină vreme din penitenciar. Inculpatul D.C.O. nu și-a motivat recursul și a lăsat soluționarea lui la aprecierea instanței. Recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a avut în vedere la desființarea soluției și înlăturarea circumstanțelor atenuante că prima instanță în mod greșit a reținut circumstanțe judiciare motivat de faptul că, dacă în cursul urmăririi penale inculpații nu au recunoscut faptele, în fața instanței au revenit și le-au recunoscut, contribuind astfel al aflarea adevărului. Într-adevăr nu pot avea semnificația unor circumstanțe judiciare atenuante declarațiile inculpaților date în fața instanței de fond prin care revenind asupra unor declarații anterioare aceștia recunosc fapta aceasta deoarece pe de o parte faptele inculpaților au fost dovedite cu prisosință ei fiind reținuți după urmărirea de către mai mulți cetățeni alertați de victimă și pe de altă parte pentru că fapta prezintă un pericol social ridicat, a fost planificată, aveau un spray paralizant, iar pentru a-și asigura scăparea, B.I.

a lovit cu o scândură pe urmăritorul său. Așa fiind corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante, iar pedepsele majorate. Pentru aceste considerente recursurile urmează a fi respinse, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică. Conform art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedepse timpul reținerii și arestării de la 13.05.2003 la data deciziei. Văzând și dispozițiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen. inculpații urmează a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și D.C.O. împotriva deciziei penale nr. 352 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedepse durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2003 până la 13 ianuarie 2004, pentru fiecare inculpat. Obligă inculpații la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.