ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2965/2004

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Brașov, prin încheierea dată la 29

septembrie 2003, în dosarul nr. 4836/2003, a suspendat judecata acțiunii

formulate de reclamanta F.A., în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

reținând că dezlegarea pricinii atârnă de existența dreptului de proprietate

care face obiectul dosarului nr. 17/2001 și de soluția ce se va pronunța în

acel dosar.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

reclamanta F.A., care o critică susținând că prin suspendarea judecății s-a

adus o gravă atingere dreptului său de proprietate, deoarece pe perioada

suspendării pârâții ocupă locuința în mod ilegal și nu plătesc chirie.

Arată recurenta, că s-a dispus suspendarea

judecății, motivat de faptul că pe rolul instanței se află un alt proces, dar

acțiunea care face obiectul dosarului nr. 17/2001, este fără obiect, deoarece

succesiunea defunctului S.C.(tatăl său) a fost dezbătută. Suspendarea

judecății, în temeiul art. 244 C. proc. civ., este facultativă, iar în celălalt

proces se încearcă obținerea unei hotărâri prin care să se constate un lucru

inadmisibil, pentru că moștenirea nu este vacantă. De aceea, acțiunea formulată

de Statul Român a rămas fără obiect, statul nu justifică vreun interes, iar

pârâții urmăresc să tergiverseze eliberarea imobilului ocupat abuziv.

Referitor la dreptul său de proprietate,

recurenta susține că a făcut dovada existenței lui cu extrasul de carte

funciară și că deși este îndreptățită să exercite folosința, dispoziția și

posesia asupra bunului, este lipsită de posesie și folosință, datorită

deținerii lui de către pârâți.

Recursul este nefondat.

Deși recurenta nu invocă vreun motiv de recurs,

criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

dar se constată că acest text nu este incident în cauză, deoarece, raportat la

actele depuse la dosar, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile înscrise

în art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Textul prevede că instanța poate suspenda

judecata când dezlegarea pricinii depinde în tot sau în parte de existența sau

inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.

Suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin.

(1) C. proc. civ., este facultativă, însă atunci când există dovezi că se

poartă o altă judecată care privește existența unor chestiuni prejudiciabile a

căror soluționare ar avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării procesului,

se justifică cererea de suspendare.

Or, în cauză, există asemenea dovezi.

Reclamanta-recurentă a învestit instanța cu o

cerere care are ca obiect evacuarea pârâtului din imobilul situat în Sibiu, susținând

că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului prin succesiune, iar pentru

dovedirea dreptului său a depus la dosar extrasul de carte funciară nr.18446

din 14 octombrie 2002, în care, la rubrica înscrieri privitoare la proprietate

este mențiunea moștenire 9527/2002 și certificatul de moștenitor nr. 16 din 19

septembrie 2002.

Succesiunea este, conform art. 644 C. civ., un

mod de dobândire a proprietății, însă în procesul care face obiectul dosarului

nr. 17/2001 se contestă dreptul recurentei. Reclamanta din acel proces,

Administrația Finanțelor Publice, susține că succesiunea defunctului S.C. s-a

deschis în anul 1981, că recurenta nu a acceptat succesiunea în termenul

prevăzut de lege și că moștenirea fiind vacantă, bunurile au trecut în

proprietatea statului.

Deoarece existența dreptului de proprietate al

reclamantei-recurente asupra imobilului din care se cere evacuarea pârâtului,

face obiectul judecății în dosarul nr. 17/2001, rezultă că dezlegarea pricinii

depinde de soluția ce se va pronunța în acel proces.

Recurenta susține că prin acțiunea care face

obiectul dosarului nr. 17/2001, se urmărește constatarea unui lucru

inadmisibil, că Statul Român nu justifică interes și că acțiunea din acel

proces este fără obiect, însă, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., în această cauza instanța nu putea să se pronunțe asupra cererilor

formulate în dosarul nr. 17/2001.

Prin urmare, constatându-se că încheierea

atacată este legală, se va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de F.A., împotriva încheierii din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei

Sibiu prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C.

proc. civ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2004.