ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 5 mai

2004, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea judecării apelului declarat

împotriva sentinței civile nr. 12441 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de

Judecătoria Iași, în dosarul nr. 2395/2003, motivat de faptul că între părți

există un alt proces pe rol, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 292 din 10

martie 2004 de Curtea de Apel Iași și că împotriva acesteia s-a declarat

recurs. S-a constatat că dezlegarea pricinii atârnă de existența dreptului ce

face obiectul acelei judecăți.

M.D. a declarat recurs împotriva

încheierii susmenționate, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului

în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind-o ca nelegală și

abuzivă.

Consideră că măsura luată este

rezultatul presiunii celor 20 de chiriași care ocupă imobilul revendicat, iar

celălalt proces chiar dacă se poartă între aceleași părți, are ca obiect

revendicarea unui imobil care a aparținut altei persoane și deci nu poate

influența actuala pricină.

De aceea, solicită admiterea

recursului, casarea încheierii și continuarea judecății apelului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au datoria să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a

preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor

și prin aplicarea corectă a legii.

În realizarea datoriei de a înlătura

orice greșeală și de aflare a adevărului, legiuitorul a dat posibilitate

judecătorului, prin dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 să poată suspenda

judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența

sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.

Textul reglementează unul dintre

cazurile suspendării legal facultative și se referă la chestiunile prealabile,

care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție.

Pentru ca textul să aibă aplicare,

este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces, „să

facă obiectul unei alte judecăți”, condiție care este îndeplinită în cazul

nostru.

Chiar dacă părțile s-au opus

suspendării judecării apelului, acest fapt este lipsit de relevanță,

neaflându-se în cazul art. 242 C. proc. civ., important fiind că judecătorii au

sesizat revendicarea unui imobil provenind de la aceeași persoană, față de care

trebuie analizat în ambele procese valabilitatea contractului de donație al

autorului reclamantei și alte probleme legate de exceptarea de la

naționalizare.

Considerăm că în mod corect s-a

dispus suspendarea judecății apelului, pentru a se evita pronunțarea unor

hotărâri contradictorii.

Față de cele de mai sus, în baza

art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.D. împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2004 a

Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.