ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1238/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 5 mai 2004, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 12441 din 5 noiembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. 2395/2003, motivat de faptul că între părți există un alt proces pe rol, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 292 din 10 martie 2004 de Curtea de Apel Iași și că împotriva acesteia s-a declarat recurs. S-a constatat că dezlegarea pricinii atârnă de existența dreptului ce face obiectul acelei judecăți. M.D. a declarat recurs împotriva încheierii susmenționate, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., apreciind-o ca nelegală și abuzivă. Consideră că măsura luată este rezultatul presiunii celor 20 de chiriași care ocupă imobilul revendicat, iar celălalt proces chiar dacă se poartă între aceleași părți, are ca obiect revendicarea unui imobil care a aparținut altei persoane și deci nu poate influența actuala pricină. De aceea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și continuarea judecății apelului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au datoria să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În realizarea datoriei de a înlătura orice greșeală și de aflare a adevărului, legiuitorul a dat posibilitate judecătorului, prin dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 să poată suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării legal facultative și se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Pentru ca textul să aibă aplicare, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces, „să facă obiectul unei alte judecăți”, condiție care este îndeplinită în cazul nostru.

Chiar dacă părțile s-au opus suspendării judecării apelului, acest fapt este lipsit de relevanță, neaflându-se în cazul art. 242 C. proc. civ., important fiind că judecătorii au sesizat revendicarea unui imobil provenind de la aceeași persoană, față de care trebuie analizat în ambele procese valabilitatea contractului de donație al autorului reclamantei și alte probleme legate de exceptarea de la naționalizare. Considerăm că în mod corect s-a dispus suspendarea judecății apelului, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii. Față de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.D. împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.