ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2264/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 309/ S din

1 octombrie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul R.S. la un an

închisoare, pentru infracțiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a

început executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1079 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Brașov, la data de 20 decembrie 2000 și are

un rest de executat de un an, 5 luni și 17 zile.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 269 alin. (3) din același cod, a adăugat la pedeapsa aplicată

în cauză, restul de pedeapsă sus-arătat, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni și 17 zile închisoare.

Conform art. 39 alin. (2) și art. 88

C. pen., s-a computat din pedeapsa rezultantă, perioada executată, de la 20

decembrie 2000, la 3 iulie 2002 și perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea mandatului de

executare a pedepsei nr. 1845/2001 emis de Judecătoria Brașov și s-a dispus

emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli

judiciare.

S-a reținut că inculpatul se află în

executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Brașov, prin

sentința penală nr. 1079 din 14 mai 2001, pentru infracțiunea de tâlhărie și

era repartizat la sistemul fără pază, pentru supravegherea dintr-un foișor a

punctului de lucru.

La data de 3 iulie 2002, inculpatul abandonând

hainele de penitenciar, a părăsit foișorul de pază și îmbrăcat sumar, a ajuns

pe căi ocolite, seara, în municipiul Brașov și s-a oprit pe o zonă verde ca să

se odihnească, unde a fost surprins de organele de poliție și reîncarcerat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul R.S., a desființat sentința sub

aspectul cuantumului pedepsei și al perioadei care trebuie dedusă din pedeapsă.

Rejudecând cauza sub aceste aspecte,

a redus cuantumul pedepsei, de la un an închisoare, la 6 luni închisoare și a

adăugat la această pedeapsă restul de pedeapsă, de un an, 5 luni și 17 zile,

din pedeapsa ce se execută, stabilind ca, în final, inculpatul să execute un

an, 11 luni și 17 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă perioada

executată de la 4 iulie 2002, la zi.

A menținut starea de arest preventiv

și celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap

din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, a declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, formulând două motive de recurs:

- motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare nu

este corespunzătoare criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. și

- motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., greșita stabilire a pedepsei rezultante.

Recursul este fondat pentru ambele

motive invocate.

Într-adevăr, pedeapsa de 6 luni

închisoare, la nivelul minimului special, nu satisface cerințele prevăzute de art.

72 și art. 52 C. pen.

Faptul că inculpatul nu a mai avut

alte condamnări în afară de aceea pe care o executa, că a fost prins la scurt

timp de la evadare, că a relatat sincer ceea ce a făcut și motivația că a

evadat, deoarece mama sa era bolnavă (situație cu nimic dovedită) care au

constituit motivele reducerii pedepsei, în apel, nu sunt de natură a ușura

răspunderea penală a inculpatului în așa mare măsură, încât să justifice

reducerea pedepsei la nivelul minimului special.

Instanța de apel nu a ținut seama de

gradul real de pericol social al unor asemenea fapte și nici de împrejurarea că

infracțiunea pe care o executa era o infracțiune de tâlhărie, infracțiune

gravă.

Pe de altă parte se constată că s-a

stabilit greșit pedeapsa finală ce trebuie execută.

Potrivit art. 269 alin. (3) C. pen.,

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se

execută.

Ori, nici prima instanță și nici

instanța de apel nu au făcut o corectă aplicare a acestui text de lege,

adăugând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare, la restul rămas

neexecutat din pedeapsa pe care o execută și nu la pedeapsa pe care o execută.

Apoi, din pedeapsa finală a dedus

timpul executat de la reîncarcerare, în loc de timpul total executat.

Pentru considerentele ce preced,

urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov și a se casa decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și la modul de stabilire al pedepsei rezultante.

Se va majora pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea sus-menționată la un an închisoare, iar în baza art. 269 alin.

(3) C. pen., se va adăuga această pedeapsă, la pedeapsa ce se execută, de 3 ani

închisoare, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Din durata pedepsei rezultante se va

deduce timpul executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 (când a evadat)

și de la 4 iulie 2002 (când a fost prins) până la data pronunțării prezentei

decizii.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

Onorariul de avocat oficiu, în sumă

de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap

din 8 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul R.S.

Casează decizia atacată cu privire

la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de evadare, prevăzută de

art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la modul de

stabilire a pedepsei rezultante.

Majorează pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de evadare, de la 6 luni închisoare, la un an închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen.,

adaugă această pedeapsă la pedeapsa ce se execută, de 3 ani închisoare,

inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Deduce din această pedeapsă, timpul

executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 și de la 4 iulie 2002, la 15

mai 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Onorariul de avocat, în sumă de

300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.