ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2264/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 309/ S din 1 octombrie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul R.S. la un an închisoare, pentru infracțiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1079 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Brașov, la data de 20 decembrie 2000 și are un rest de executat de un an, 5 luni și 17 zile. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 269 alin. (3) din același cod, a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, restul de pedeapsă sus-arătat, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 5 luni și 17 zile închisoare.

Conform art. 39 alin. (2) și art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa rezultantă, perioada executată, de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 și perioada reținerii și arestării preventive. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1845/2001 emis de Judecătoria Brașov și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare. S-a reținut că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Brașov, prin sentința penală nr. 1079 din 14 mai 2001, pentru infracțiunea de tâlhărie și era repartizat la sistemul fără pază, pentru supravegherea dintr-un foișor a punctului de lucru.

La data de 3 iulie 2002, inculpatul abandonând hainele de penitenciar, a părăsit foișorul de pază și îmbrăcat sumar, a ajuns pe căi ocolite, seara, în municipiul Brașov și s-a oprit pe o zonă verde ca să se odihnească, unde a fost surprins de organele de poliție și reîncarcerat. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul R.S., a desființat sentința sub aspectul cuantumului pedepsei și al perioadei care trebuie dedusă din pedeapsă. Rejudecând cauza sub aceste aspecte, a redus cuantumul pedepsei, de la un an închisoare, la 6 luni închisoare și a adăugat la această pedeapsă restul de pedeapsă, de un an, 5 luni și 17 zile, din pedeapsa ce se execută, stabilind ca, în final, inculpatul să execute un an, 11 luni și 17 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă perioada executată de la 4 iulie 2002, la zi. A menținut starea de arest preventiv și celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel Brașov, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, formulând două motive de recurs: - motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de evadare nu este corespunzătoare criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. și - motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., greșita stabilire a pedepsei rezultante. Recursul este fondat pentru ambele motive invocate. Într-adevăr, pedeapsa de 6 luni închisoare, la nivelul minimului special, nu satisface cerințele prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Faptul că inculpatul nu a mai avut alte condamnări în afară de aceea pe care o executa, că a fost prins la scurt timp de la evadare, că a relatat sincer ceea ce a făcut și motivația că a evadat, deoarece mama sa era bolnavă (situație cu nimic dovedită) care au constituit motivele reducerii pedepsei, în apel, nu sunt de natură a ușura răspunderea penală a inculpatului în așa mare măsură, încât să justifice reducerea pedepsei la nivelul minimului special. Instanța de apel nu a ținut seama de gradul real de pericol social al unor asemenea fapte și nici de împrejurarea că infracțiunea pe care o executa era o infracțiune de tâlhărie, infracțiune gravă. Pe de altă parte se constată că s-a stabilit greșit pedeapsa finală ce trebuie execută.

Potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută. Ori, nici prima instanță și nici instanța de apel nu au făcut o corectă aplicare a acestui text de lege, adăugând pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare, la restul rămas neexecutat din pedeapsa pe care o execută și nu la pedeapsa pe care o execută. Apoi, din pedeapsa finală a dedus timpul executat de la reîncarcerare, în loc de timpul total executat. Pentru considerentele ce preced, urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a se casa decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și la modul de stabilire al pedepsei rezultante. Se va majora pedeapsa aplicată pentru infracțiunea sus-menționată la un an închisoare, iar în baza art. 269 alin. (3) C. pen., se va adăuga această pedeapsă, la pedeapsa ce se execută, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Din durata pedepsei rezultante se va deduce timpul executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 (când a evadat) și de la 4 iulie 2002 (când a fost prins) până la data pronunțării prezentei decizii. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul de avocat oficiu, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 3/ Ap din 8 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul R.S. Casează decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la modul de stabilire a pedepsei rezultante. Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare, de la 6 luni închisoare, la un an închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., adaugă această pedeapsă la pedeapsa ce se execută, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Deduce din această pedeapsă, timpul executat de la 20 decembrie 2000, la 3 iulie 2002 și de la 4 iulie 2002, la 15 mai 2003. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.