ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Galați, prin sentința

penală nr. 2740 din 6 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpata B.C. la o

pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1), raportat

la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu

cea de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 72 din 19 februarie

1999 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia nr. 4124 din 25 octombrie

2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, dispunând ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

Totodată, din pedeapsa rezultantă a

scăzut timpul executat de la 29 octombrie 2001 la zi.

S-a reținut că, în ziua de 19

octombrie 1997, folosindu-se de calitatea de administrator unic la SC P. SRL

Galați, inculpata a indus în eroare partea vătămată S.M., prin întocmirea unei

dispoziții de plată fictive, pe baza căreia a primit de la aceasta suma de

50.000.000 lei.

Tribunalul Galați a respins apelul

inculpatei.

Curtea de Apel Galați a admis

recursul declarat de inculpată și a înlăturat sporul de un an închisoare,

urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare susținând că instanțele au omis să facă

aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 35 alin. (1) C. pen.,

dacă pentru una din infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă

complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

Astfel, Tribunalul Galați, prin

sentința penală nr. 72 din 19 februarie 1999, a condamnat pe inculpată la 5 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea la 4

septembrie 1999 a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4)

și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune,

prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 215 alin. (4) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia nr. 4124 din 25 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, care a respins recursul inculpatei.

Ca atare, în mod corect instanța de

fond a constatat că inculpata a săvârșit două infracțiuni aflate în concurs

real și a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, dar a omis să

adauge la aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe timp de 3 ani, așa cum era

obligată potrivit art. 35 alin. (1) C. pen.

Nefiind sesizate de procuror,

instanțele de control judiciar nu au avut posibilitatea legală de a îndrepta

greșeala Judecătoriei Galați.

În consecință, urmează a se admite

recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate și a se dispune aplicarea

dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., în sensul ca inculpata să execute

alături de pedeapsa principală și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

lit. a), b), c) C. pen., pe timp de 3 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 2740 din 6 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Galați, deciziei penale nr. 946/ A din 23 septembrie 2002 a

Tribunalului Galați și deciziei penale nr. 10/ R din 15 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Galați, privind pe intimata inculpată B.C.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., și

rejudecând, conform aceluiași articol dispune ca inculpata să execute, alături

de pedeapsa principală și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2004.