ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2004

Asupra

recursului în anulare de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.270 din 25 martie 1975, definitivă prin nerecurare,

Tribunalul  Militar București a condamnat pe inculpații:

- I.P.

și I.L.A.D.  la  câte 5  ani  închisoare și  câte 2  ani  interzicerea  unor  drepturi,

pentru  infracțiunea  de  refuzul înapoierii   în  țară,  prevăzută  de  art. 253

alin. (1) C. pen.  anterior. Totodată, s-a dispus confiscarea parțială a

averii, respectiv suma de 27.000 lei de la I.L.A.D. și 3.000 lei de la I.P.

A fost

menținut sechestru asigurator a imobilului, dispus prin ordonanțele din 2

octombrie 1974 și 6 ianuarie 1975, ale Ministerului de Interne și procesul–verbal

din 21 ianuarie 1975 în vederea aplicării Decretului nr.223/1974, măsură

executată prin deciziile nr.516 din 29 aprilie 1975 și 669 din 1976 ale

Consiliului Popular al Municipiului București.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că în luna  august 1974, în timp ce se aflau

într-un turneu în Anglia, în calitate de membrii ai ansamblului folcloric „D.B.”,

cei doi inculpați au refuzat să se  înapoieze în țară.

Împotriva

menționatei hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409

și art. 410 alin. (1), partea I, pct. (2) teza I și a II – a,  pct. (5

1

)

C. proc. pen., solicitând achitarea celor doi inculpați în baza art. 11 pct. (2)

lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen., întrucât fapta comisă nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 253 alin.

(1) C. pen. anterior. Totodată, s-a susținut că, judecata a avut loc fără

citarea legală a inculpaților.

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art. 253 alin. (1) C. pen., în vigoare la acea dată, constituia infracțiune, pedepsită

cu închisoare de la 1 la 7 ani, interzicerea unor  drepturi și confiscarea

parțială a averii, fapta cetățeanului român care, având o însărcinare de stat

sau de interes obștesc în străinătate, nu se întoarce în țară la terminarea

misiunii.

Din

textul de lege menționat, rezultă că subiectul activ al infracțiunii prevăzută

de art. 253 C. pen., în varianta  normativă reținută de instanță, trebuie să

fie cetățean român și să i se fi încredințat îndeplinirea în străinătate  a

unei sarcini de stat sau de interes obștesc.

Așadar,

norma incriminatoare evidențiază intenția legiuitorului de a sancționa penal

refuzul înapoierii în țară a celor care sunt plecați în străinătate în misiune,

având o însărcinare de stat sau de interes obștesc.

În

speță, inculpații, de profesie inginer proiectant și respectiv profesor de

educație fizică, s-au deplasat în Anglia, în luna iulie 1974, cu ansamblul

folcloric al armatei „D.B.”, la invitația unor agenții artistice străine, care

au suportat cheltuielile aferente, ceea ce atestă că aceștia nu se aflau în

exercitarea unor însărcinări de stat ori de interes obștesc.

În

consecință, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art.253 alin.(1) C. pen. anterior, urmează a se admite recursul în

anulare, a se casa hotărârea atacată și a se dispune achitarea celor doi

inculpați, pentru infracțiunea respectivă, în baza art.11 pct. (2) lit. a)

raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată,

se va înlătura pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii și se va ridica

sechestrul asiguratoriu instituit asupra imobilului din București, str. Ghe.Costaforu

nr.12, et. 2, ap.5, sector 3.

Analiza

celui de-al doilea motiv de casare, referitor la citarea nelegală a

inculpaților, nu se mai impune, întrucât infracțiunea pentru care inculpații au

fost condamnați a fost dezincriminată prin Decretul – Lege nr .9 din 31

decembrie 1989.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr.270  din

25 martie 1975  a  Tribunalului Militar București, privind pe intimații

inculpați I.P.  și  I.L.A.D.

Casează

hotărârea atacată.

În

baza art. 11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 lit.d) C. proc. pen. achită

pe cei doi inculpați pentru infracțiunea de refuzul înapoierii în țară,

prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior.

Înlătură

pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii, respectiv suma de

27.000 lei pentru inculpata I.L.A.D. și suma de 3.000 lei pentru inculpatul I.P.,

din sumele de 28.000 lei  respectiv 3.500 lei menționate în procesul verbal de

sechestru din data de 21 ianuarie 1975 emis de Ministerul de Interne – Direcția

Cercetări Penale.

Ridică

sechestrul instituit asupra imobilului din București, str. Ghe.Costaforu nr.12,

et.2, ap.5, sector 3.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  29  ianuarie 2004.