ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.270 din 25 martie 1975, definitivă prin nerecurare, Tribunalul Militar București a condamnat pe inculpații: - I.P. și I.L.A.D. la câte 5 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de refuzul înapoierii în țară, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior. Totodată, s-a dispus confiscarea parțială a averii, respectiv suma de 27.000 lei de la I.L.A.D. și 3.000 lei de la I.P. A fost menținut sechestru asigurator a imobilului, dispus prin ordonanțele din 2 octombrie 1974 și 6 ianuarie 1975, ale Ministerului de Interne și procesul–verbal din 21 ianuarie 1975 în vederea aplicării Decretului nr.223/1974, măsură executată prin deciziile nr.516 din 29 aprilie 1975 și 669 din 1976 ale Consiliului Popular al Municipiului București.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în luna august 1974, în timp ce se aflau într-un turneu în Anglia, în calitate de membrii ai ansamblului folcloric „D.B.”, cei doi inculpați au refuzat să se înapoieze în țară. Împotriva menționatei hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, pct. (2) teza I și a II – a, pct. (5 1 ) C. proc. pen., solicitând achitarea celor doi inculpați în baza art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen., întrucât fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen.

anterior. Totodată, s-a susținut că, judecata a avut loc fără citarea legală a inculpaților. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., în vigoare la acea dată, constituia infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 7 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii, fapta cetățeanului român care, având o însărcinare de stat sau de interes obștesc în străinătate, nu se întoarce în țară la terminarea misiunii. Din textul de lege menționat, rezultă că subiectul activ al infracțiunii prevăzută de art. 253 C. pen., în varianta normativă reținută de instanță, trebuie să fie cetățean român și să i se fi încredințat îndeplinirea în străinătate a unei sarcini de stat sau de interes obștesc.

Așadar, norma incriminatoare evidențiază intenția legiuitorului de a sancționa penal refuzul înapoierii în țară a celor care sunt plecați în străinătate în misiune, având o însărcinare de stat sau de interes obștesc. În speță, inculpații, de profesie inginer proiectant și respectiv profesor de educație fizică, s-au deplasat în Anglia, în luna iulie 1974, cu ansamblul folcloric al armatei „D.B.”, la invitația unor agenții artistice străine, care au suportat cheltuielile aferente, ceea ce atestă că aceștia nu se aflau în exercitarea unor însărcinări de stat ori de interes obștesc. În consecință, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.253 alin.(1) C. pen. anterior, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârea atacată și a se dispune achitarea celor doi inculpați, pentru infracțiunea respectivă, în baza art.11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc.

pen. Totodată, se va înlătura pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii și se va ridica sechestrul asiguratoriu instituit asupra imobilului din București, str. Ghe.Costaforu nr.12, et. 2, ap.5, sector 3. Analiza celui de-al doilea motiv de casare, referitor la citarea nelegală a inculpaților, nu se mai impune, întrucât infracțiunea pentru care inculpații au fost condamnați a fost dezincriminată prin Decretul – Lege nr .9 din 31 decembrie 1989.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.270 din 25 martie 1975 a Tribunalului Militar București, privind pe intimații inculpați I.P. și I.L.A.D. Casează hotărârea atacată. În baza art. 11 pct. (2) lit. a), raportat la art.10 lit.d) C. proc. pen. achită pe cei doi inculpați pentru infracțiunea de refuzul înapoierii în țară, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii, respectiv suma de 27.000 lei pentru inculpata I.L.A.D. și suma de 3.000 lei pentru inculpatul I.P., din sumele de 28.000 lei respectiv 3.500 lei menționate în procesul verbal de sechestru din data de 21 ianuarie 1975 emis de Ministerul de Interne – Direcția Cercetări Penale.

Ridică sechestrul instituit asupra imobilului din București, str. Ghe.Costaforu nr.12, et.2, ap.5, sector 3. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.