ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4955/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj –

Zalău la 25 iunie 2002 reclamanții L.M.T., M.I.F., S.S. și C.V. au chemat în

judecată Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj solicitând obligarea

pârâților la plata sporului de toxicitate de 15% calculat la indemnizația lunară

brută pentru perioada noiembrie 2000 – martie 2001.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că au

funcționat în calitate de judecători în perioada noiembrie 2000 – 31 martie 2001

la Judecătoria Simleu și că fără temei nu li s-a plătit sporurile de toxicitate

de 15% la care erau îndreptățiți potrivit art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1999

și Ordinului Ministerului Justiției nr. 2308/C/1998.

Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Sălaj

Zalău, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1396 din 10 iulie 2002

prin care a admis acțiunea de către reclamanți și a obligat pe pârâții

Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj să le plătească sporul de toxicitate

în procent de 15% lunar aferent perioadei noiembrie 2000 – martie 2001

reactualizat cu coeficientul de inflație și dovada legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la plata integrală a sumelor datorate.

A reținut tribunalul în motivarea soluției că

prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 potrivit cărora s-a acordat

judecătorilor sporul de toxicitate, datorită condițiilor deosebite în care își

desfășoară activitatea, nu a fost abrogat prin O.G. nr. 83/2000 nici expres și

nici implicit ceea ce rezultă fără putință de tăgadă din hotărârea nr. 130 din

13 decembrie 2000 a Consiliului Superior al Magistraturii și din actul nr. 145

din 29 martie 2001 al Ministerului de Justiție prin care s-a avizat și dispus

în continuare plata sporului de toxicitate, precum și efectuarea plăților certe

privind acest spor.

Considerând nejustificate motivele pentru care

în perioada noiembrie 2000 – martie 2001 reclamanților nu le-a mai fost plătit

sporul de toxicitate acțiunea formulată de aceștia a fost admisă.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, care prin decizia civilă nr. 2161 din 22 octombrie

2002 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Tribunalul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 1396 din 10 iulie 2002

pronunțată de Tribunalul Sălaj.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat

recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 1396 din 10 iulie 2002

pronunțată de Tribunalul Sălaj și deciziei civile nr. 2161 din 22 octombrie 2002

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, considerând că acestea au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

Astfel în recursul în anulare se motivează să

instanțele au interpretat și aplicat greșit legea salarizării, neținând seama

de prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G. nr. 83/2000

potrivit cărora pe data intrării în vigoare a ordonanței se aprobă orice

dispoziții contrare acesteia și de art. II din ordonanță, potrivit cu care

prevederile acesteia se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului

Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi,

după suplimentarea lor corespunzătoare.

Că de asemenea instanțele nu au luat în

considerare faptul că sumele alocate prin bugetul pe anul 2000 nu acoperă

creșterile salariale și că deși Ministerul Justiției a solicitat suplimentarea lunară

a creditelor bugetare necesare, sumele nu au fost acordate.

Cum sumele necesare nu au fost alocate,

ordonatorilor de credite nu le incumbă obligația de a asigura plata lor decât

în limita bugetului.

Recursul în anulare este nefondat.

În mod corect instanțele, prin hotărârile

criticate, au reținut că prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității

judecătorești nu au fost abrogate prin O.G. nr. 83/2000 nici în mod expres și

nici implicit, sporurile pentru condiții deosebite de muncă fiind acordate

tuturor magistraților din România.

Neachitarea pe o perioadă a acestor sporuri, s-a

datorat unor situații conjucturale și nu ilegalității plății, fapt ce explică

acordarea în continuare a sporului pentru condiții deosebite de muncă pe baza

acelorași prevederi legale.

Apariția unor disfuncționalități de ordin

financiar în sistem, nu sunt de natură a lipsi de efecte dispozițiile art. 48

alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și prevederile de principiu ale art. 2 din

Legea salarizării nr. 14/1991 cu modificările și completările ulterioare în

vigoare până la 1 martie 2003.

Față de cele ce preced cum hotărârile criticate

nu au fost pronunțate cu încălcarea esențială a Legii, recursul în anulare se

va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 2161 din 22 octombrie 2002 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, și a sentinței nr. 1396 din 10 iulie 2002 a

Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iulie 2004.