ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3921/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1888 din 5 iunie 2002 la Tribunalul Sălaj, petenții H.B., D.P., G.V., P.V., M.S. și K.M. au chemat în judecată pe intimații Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției, solicitând obligarea intimaților să le plătească sporul pentru condiții deosebite în procent de 15% aferent perioadei noiembrie – decembrie 2000 și ianuarie-martie 2001. În motivarea cererii, petenții arată că sunt încadrați în funcția de judecători la Tribunalul Sălaj și au beneficiat de plata sporului pentru condiții deosebite până în luna octombrie 2000, când din lipsă de fonduri nu au mai beneficiat de acest spor.

Începând cu luna aprilie 2001 s-a plătit din nou acest spor, conducerea ministerului dând asigurări că în măsura existenței fondurilor, se vor recupera restanțele. Cum această recuperare nu a avut loc, consideră că sunt îndreptățiți să primească aceste sporuri restante și o sumă de bani reprezentând actualizarea în raport de coeficientul de inflație de la data neplății până la plata efectivă a acestor drepturi. Prin sentința civilă nr. 1214 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților H.B., D.P., G.V., P.V., M.S. și K.M. și în consecință, pârâții Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției au fost obligați la plata, în favoarea reclamanților, a sporului pentru condiții deosebite de muncă, în cuantum de 15% aferent perioadei noiembrie – decembrie 2000, ianuarie – martie 2001, actualizat în raport de rata inflației, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data plății efective.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, reclamanții sunt judecători la Tribunalul Sălaj, care, potrivit art. 98 din Legea nr. 92/1992 beneficiază de salarii și indemnizațiile prevăzute de acest text legal. Conform art. 48 din Legea nr. 50/1996 republicată, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în acele condiții. Prin O.G. nr. 83 din1 septembrie 2000, prevederile art. 48 din Legea nr. 50/1996 nu au fost modificate, sens în care, petenții, pe nedrept, au fost lipsiți de sporul de 15% pentru condiții de muncă deosebite pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 1 aprilie 2001. Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 1817 din 17 septembrie 2002, ca urmare a respingerii, ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj, invocând art. II din O.G.

nr. 83/2000 în conformitate cu care, prevederile ordonanței se aplică în limita bugetelor aprobate de minister după suplimentarea lor corespunzătoare. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 1214 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj și deciziei civile nr. 1817 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, Procurorul General a considerat că, instanțele au interpretat și aplicat greșit legea salarizării, neținând seama că prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 modificată prin O.G .nr.

83/2000 potrivit cărora, indemnizația lunară reprezintă unica formă de remunerare a magistraților, de prevederilor art. IX alin. (2) și (4) din O.G. nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, potrivit cărora pe data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă orice dispoziții contrare acesteia (abrogare expresă indirectă) și de art. II din Ordonanță, potrivit cu care, prevederile acesteia se aplică în limita bugetelor aprobate de Ministerul Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare, de asemenea, instanțele nu au luat în considerare, faptul că, sumele alocate prin bugetul pe anul 2000 nu acopereau creșterile salariale și că, deși Ministerul Justiției a solicitat suplimentarea lunară a creditelor bugetare necesare, sumele nu au fost alocate.

Cum, sumele necesare au fost alocate ordonatorilor de credite nu incumbă obligația de a asigura plata lor, decât în limita bugetului. Recursul în anulare este nefondat. În mod corect instanțele, prin hotărârile criticate au reținut că, prevederile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nu au fost abrogate prin O.G. nr. 83/2000, nici în mod expres și nici implicit, sporurile pentru condiții deosebite de muncă fiind acordate tuturor magistraților din România. Neachitarea pe o perioadă a acestor sporuri, s-a datorat unor situații conjuncturale și nu ilegalității plății, fapt ce explică acordarea în continuare a sporului pentru condiții deosebite de muncă pe baza acelorași prevederi legale.

Apariția unor disfuncționalități de ordin financiar în sistem, nu sunt de natură a lipsi de efecte dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și prevederile de principiu ale art. 2 din Legea salarizării nr. 14/1991 cu modificările și completările ulterioare în vigoare până la 1 martie 2003. Față de cele ce preced, cum hotărârile criticate nu au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, recursul în anulare se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva decizia nr. 1817 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2004.