ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5156/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.M.,

ș.a., judecători la Judecătoria Zalău au chemat în judecată Tribunalul Sălaj și

Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la plata sumei ce

reprezintă contravaloarea actualizată a sporului de toxicitate reglementat de art.

48 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, pentru perioada noiembrie 2000 – martie

2001 și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la

plata integrală a sumei datorate.

Prin sentința civilă nr. 1254 din 28 iunie 2002

a Tribunalului Sălaj a fost admisă acțiunea, dispunându-se obligarea celor

chemați în judecată la plata sporului de 15% din indemnizația brută de

încadrare pentru perioada solicitată, reactualizat cu coeficientul de inflație

și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata

integrală a sumei datorate.

S-a reținut în esență că potrivit art. 48 alin.

(1) din Legea nr. 50/1996 judecătorii sunt îndreptățiți la plata unui spor de

toxicitate, iar O.G. nr. 83/2000 nu a abrogat expres sau implicit aceste prevederi.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Tribunalul Sălaj împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate prin

decizia nr. 1950 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Considerând că aceste hotărâri au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, prin recursul în anulare de față Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în

conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., casarea lor și pe

fond respingerea acțiunii.

În esență, au fost avute în vedere prevederile

art. 11 din O.G. nr. 83/2000 în sensul cărora prevederile Ordonanței se aplică

în limita bugetelor aprobate de Ministerul Justiției, după suplimentarea lor

corespunzătoare și cum sumele necesare plății și a sporului de toxicitate nu au

fost alocate rezultă că, în mod judicios ordonatorii de credite nu au efectuat

și aceste plăți.

Cu adresa nr. 3102/C/17282/2002 din 16

septembrie 2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a făcut cunoscut instanței că retrage recursul în anulare

declarat împotriva hotărârilor menționate.

În această situație, în raport de prevederile

art. 330

4

C. proc. civ., în vigoare la data rămânerii irevocabile a

hotărârii atacate, potrivit căruia până la închiderea dezbaterilor procurorul

general își poate retrage motivat recursul în anulare și văzând că părțile din

proces nu au cerut continuarea judecății, urmează a se lua act de retragerea

recursului în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea

recursului în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 1950 din 1 octombrie 2002 a Curții de

Apel Cluj, precum și sentinței civile nr. 1254 din 28 iunie 2002 a Tribunalului

Sălaj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.