Decizia nr. 5156/2004 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 1254/2002 a Tribunalului Sălaj

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.M., ș.a., judecători la Judecătoria Zalău au chemat în judecată Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției, solicitând obligarea acestora la plata sumei ce reprezintă contravaloarea actualizată a sporului de toxicitate reglementat de art. 48 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, pentru perioada noiembrie 2000 – martie 2001 și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a sumei datorate. Prin sentința civilă nr. 1254 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj a fost admisă acțiunea, dispunându-se obligarea celor chemați în judecată la plata sporului de 15% din indemnizația brută de încadrare pentru perioada solicitată, reactualizat cu coeficientul de inflație și dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata integrală a sumei datorate.

S-a reținut în esență că potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 judecătorii sunt îndreptățiți la plata unui spor de toxicitate, iar O.G. nr. 83/2000 nu a abrogat expres sau implicit aceste prevederi. Recursurile declarate de Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 1950 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Considerând că aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, prin recursul în anulare de față Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., casarea lor și pe fond respingerea acțiunii. În esență, au fost avute în vedere prevederile art. 11 din O.G. nr. 83/2000 în sensul cărora prevederile Ordonanței se aplică în limita bugetelor aprobate de Ministerul Justiției, după suplimentarea lor corespunzătoare și cum sumele necesare plății și a sporului de toxicitate nu au fost alocate rezultă că, în mod judicios ordonatorii de credite nu au efectuat și aceste plăți. Cu adresa nr. 3102/C/17282/2002 din 16 septembrie 2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut cunoscut instanței că retrage recursul în anulare declarat împotriva hotărârilor menționate. În această situație, în raport de prevederile art. 330 4 C. proc.

civ., în vigoare la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate, potrivit căruia până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare și văzând că părțile din proces nu au cerut continuarea judecății, urmează a se lua act de retragerea recursului în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1950 din 1 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, precum și sentinței civile nr. 1254 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.