ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4143/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 29

iulie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, investită cu judecarea

apelurilor declarate de inculpații K.A. și C.V. împotriva sentinței penale nr.

354 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, a dispus menținerea

arestării preventive a apelanților inculpați.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea

dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.

De asemenea, menținerea măsurii

arestării preventive pentru fiecare inculpat este justificată, având în vedere

dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege

pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani,

iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret

pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor reținute

și împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul K.A., motivând, în esență, că

primele cercetări au fost efectuate în lipsa unui avocat, că nu s-a emis

ordonanța de reținere iar mandatul de arestare preventivă emis de procuror în

aceste condiții este lovit de nulitate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Prin sentința penală nr. 354 din 17

iunie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpatul K.A. a fost

condamnat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. e) C. pen., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Pe parcursul cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptei, colaborând

cu organele de anchetă pentru depistarea altor participanți, în ceea ce

privește pe inculpat făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În raport de gradul de pericol

social concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și pentru care

a fost deja condamnat în primă instanță, Curtea constată că instanța de apel a

apreciat în mod corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive și, pe cale de consecință, se impune menținerea acesteia.

Motivul invocat de inculpat este nefondat, iar examinarea, din oficiu, a

încheierii recurate nu a evidențiat alte motive de nelegalitate.

Ca atare, văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul

inculpatului ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul K.A. împotriva încheierii din 29 iulie 2004, pronunțată

în dosarul nr. 690/2004 al Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 august 2004.