ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4143/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații K.A. și C.V. împotriva sentinței penale nr. 354 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, a dispus menținerea arestării preventive a apelanților inculpați. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri. De asemenea, menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat este justificată, având în vedere dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor reținute și împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul K.A., motivând, în esență, că primele cercetări au fost efectuate în lipsa unui avocat, că nu s-a emis ordonanța de reținere iar mandatul de arestare preventivă emis de procuror în aceste condiții este lovit de nulitate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Prin sentința penală nr. 354 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, inculpatul K.A.

a fost condamnat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptei, colaborând cu organele de anchetă pentru depistarea altor participanți, în ceea ce privește pe inculpat făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. În raport de gradul de pericol social concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și pentru care a fost deja condamnat în primă instanță, Curtea constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și, pe cale de consecință, se impune menținerea acesteia.

Motivul invocat de inculpat este nefondat, iar examinarea, din oficiu, a încheierii recurate nu a evidențiat alte motive de nelegalitate. Ca atare, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.A. împotriva încheierii din 29 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 690/2004 al Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 august 2004.