ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, făcând

aplicarea art.160

b

alin.1 raportat la art.300

1

alin.3 C.proc.pen.

a menținut arestarea preventivă a inculpatului

P.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că există probe și indicii temeinice că în perioada aprilie – noiembrie

2003, în timp ce îndeplinea funcția de procuror, inculpatul a pretins suma de

2000 Euro, prin intermediul lui G.N. pentru a interveni pe lângă judecător în

vederea obținerii unei soluții favorabile de către R.S., inculpat într-o cauză

aflată pe rolul acelei instanțe. Totodată, inculpatul a primit suma de 400

Euro, prin același intermediu, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale în

cauza privitoare pe C.M. învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.182 C.pen.

În

motivarea încheierii se mai arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., pentru arestarea inculpatului în

sensul că pedepsele prevăzute de lege, pentru care acesta a fost trimis în

judecată, sunt mai mari de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea sa

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, susținând pe de o parte că

menținerea arestării preventive a inculpatului nu se justifică, întrucât în

cauză nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta, în concret,

pericol public, iar pe de altă parte că încheierea atacată este lovită de

nulitate, deoarece a fost semnată num ai de președintele completului de

judecată și de către grefier.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului

poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 din

același cod, iar infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa

detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor

la condiția prevăzută de art.143 C.proc.pen. se constată, în adevăr, că în

cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte penale de

către inculpat, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, o parte dintre acestea

fiind confirmate cu ocazia cercetării judecătorești (denunțul și declarațiile

lui R.S., procesul-verbal de constatare întocmit de procuror cu ocazia

prinderii în flagrant a lui G.N., declarațiile martorilor cât și înregistrările

convorbirilor telefonice atașate la dosar).

Condiția

referitoare la pedeapsă, este de asemenea întrunită, infracțiunile pentru care

a fost arestat inculpatul fiind pedepsite cu închisoarea ce depășește 4 ani.

Totodată,

se constată că, față de probele administrate în legătură cu existența faptei și

la vinovăția inculpatului, având în vedere și calitatea avută de acesta la data

comiterii unor infracțiuni de serviciu grave, în mod just, instanța de fond a

reținut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea

publică.

Nici

cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurent nu poate fi primit

întrucât normele de procedură penală în vigoare, respectiv art.305 alin.2 C.proc.pen.,

prevăd că încheierile de ședință se semnează de președintele completului de

judecată și de grefier, fără a face distincție între acestea.

Dar

încheierea atacată nu este expusă casării chiar dacă s-ar aprecia că nu face

parte din categoria celor prevăzute în textul de lege citat, întrucât minuta

întocmită în cauză, care cuprinde rezultatul deliberării, este semnată de cei

doi membrii ai completului, așa cum cer dispozițiile art.309 C.proc.pen..

În

consecință, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins, ca

atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen., cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii

pronunțată în data de 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, în dosarul

nr.5633/2003.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2004.