ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6043/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6043/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Potrivit actelor dosarului se

constată următoarele:

La data de 8 decembrie 2003 a intrat

pe rolul Curții de Apel Pitești, dosarul de urmărire penală nr. 241/P/2003 a

P.N.A. privindu-l pe inculpatul P.C., formându-se astfel dosarul penal nr.

5329/2003 al Curții de Apel Pitești.

Prin actul de sesizare al instanței,

rechizitoriu din 5 decembrie 2003, inculpatul P.C., fost procuror, a fost

trimis în judecată, alături de un alt inculpat, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de influență prevăzută de art. 257

C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și luare de mită

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

După înregistrarea dosarului la

instanță, aceasta din oficiu și potrivit art. 300

1

alin. (1) C.

proc. pen., a verificat din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpatului P.C., trimis în judecată în

această stare.

Drept urmare, în baza art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a pronunțat încheierea din 16 decembrie 2003 și prin

care, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C.

Nemulțumit de această hotărâre, în

termenul legal, a declarat recurs inculpatul P.C., cerând a fi reevaluate

probele și pe baza cărora, să se revoce măsura arestării sale preventive,

deoarece lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol concret pentru

ordinea publică. Se mai susține că în raport de faza procesuală la care s-a

ajuns, precum și față de faptul că, el nu se socotește vinovat pentru nici una

din infracțiunile, pentru care a fost trimis în judecată, nu se mai impune

menținerea arestării.

În opinie majoritară recursul este

nefondat.

Examinându-se actele dosarului, în

raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că și în această

fază procesuală subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii

arestării preventive, a inculpatului recurent și anume cele prevăzute de art.

148 lit. h) partea finală.

Astfel, voit sau nu, inculpatul

recurent invocă, nevinovăția sa, ca argument fundamental pentru a dovedi că „nu

poate constitui un pericol concret, pentru ordinea publică”, deși „pericolul

social” este doar o trăsătură esențială a infracțiunii și nu un element

constitutiv al acesteia.

Tocmai de aceea, în examinarea

condiției finale din art. 148 lit. h) C. proc. pen., privitoare la „lăsarea în

libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret, pentru ordinea

publică” nu trebuie a se confunda cu „pericolul social” ca trăsătură esențială

a infracțiunii.

Astfel corect s-a reținut că, la

stabilirea „pericolului public” s-au avut în vedere nu numai datele legate de

persoana inculpatului, ci și cele referitoare la fapte, la gravitatea acestora.

În acest context nu poate fi omisă

reacția opiniei publice, la comiterea unor infracțiuni, precum sunt cele din

speță și care fapte, sporesc sentimentul de injustiție, de insecuritate

socială.

Pentru cele analizate, față de

întregul probatoriu existent în cauză, se apreciază că, lăsarea în libertate a

recurentului, ar tulbura ordinea publică tocmai prin actul în sine, stare care

ar reprezenta și lipsa unei reacții ferme din partea societății, împotriva

celor bănuiți, de comiterea unor fapte de corupție, deși în raport de funcția

avută, trebuiau să împiedice săvârșirea acestora.

În consecință, recursul declarat urmează

a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținută încheierea atacată ca temeinică și legală.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2003

Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 5633/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Cu opinia separată a domnului

judecător G.B., în sensul admiterii recursului declarat, casării încheierii

atacate și revocării măsurii arestării preventive.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 decembrie 2003.