ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6043/2003

Asupra recursului de față; Potrivit actelor dosarului se constată următoarele: La data de 8 decembrie 2003 a intrat pe rolul Curții de Apel Pitești, dosarul de urmărire penală nr. 241/P/2003 a P.N.A. privindu-l pe inculpatul P.C., formându-se astfel dosarul penal nr. 5329/2003 al Curții de Apel Pitești. Prin actul de sesizare al instanței, rechizitoriu din 5 decembrie 2003, inculpatul P.C., fost procuror, a fost trimis în judecată, alături de un alt inculpat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

După înregistrarea dosarului la instanță, aceasta din oficiu și potrivit art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., a verificat din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului P.C., trimis în judecată în această stare. Drept urmare, în baza art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen., s-a pronunțat încheierea din 16 decembrie 2003 și prin care, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C. Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P.C., cerând a fi reevaluate probele și pe baza cărora, să se revoce măsura arestării sale preventive, deoarece lăsarea sa în libertate nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

Se mai susține că în raport de faza procesuală la care s-a ajuns, precum și față de faptul că, el nu se socotește vinovat pentru nici una din infracțiunile, pentru care a fost trimis în judecată, nu se mai impune menținerea arestării. În opinie majoritară recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că și în această fază procesuală subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, a inculpatului recurent și anume cele prevăzute de art. 148 lit. h) partea finală. Astfel, voit sau nu, inculpatul recurent invocă, nevinovăția sa, ca argument fundamental pentru a dovedi că „nu poate constitui un pericol concret, pentru ordinea publică”, deși „pericolul social” este doar o trăsătură esențială a infracțiunii și nu un element constitutiv al acesteia.

Tocmai de aceea, în examinarea condiției finale din art. 148 lit. h) C. proc. pen., privitoare la „lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret, pentru ordinea publică” nu trebuie a se confunda cu „pericolul social” ca trăsătură esențială a infracțiunii. Astfel corect s-a reținut că, la stabilirea „pericolului public” s-au avut în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la fapte, la gravitatea acestora. În acest context nu poate fi omisă reacția opiniei publice, la comiterea unor infracțiuni, precum sunt cele din speță și care fapte, sporesc sentimentul de injustiție, de insecuritate socială.

Pentru cele analizate, față de întregul probatoriu existent în cauză, se apreciază că, lăsarea în libertate a recurentului, ar tulbura ordinea publică tocmai prin actul în sine, stare care ar reprezenta și lipsa unei reacții ferme din partea societății, împotriva celor bănuiți, de comiterea unor fapte de corupție, deși în raport de funcția avută, trebuiau să împiedice săvârșirea acestora. În consecință, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținută încheierea atacată ca temeinică și legală. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 16 decembrie 2003 Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 5633/2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cu opinia separată a domnului judecător G.B., în sensul admiterii recursului declarat, casării încheierii atacate și revocării măsurii arestării preventive. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.