ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1538/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 2 martie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, în complet specializat anticorupție, a luat în discuție pentru soluționare, în primă instanță, cauza penală privind pe inculpații P.C., deținut în Spitalul Penitenciar Colibași și G.N., trimiși în judecată, prin Rechizitoriul P.N.A., secția de Combatere a Corupției nr. 241/P/2003, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, privind pe primul inculpat și, respectiv, pentru art. 26, raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru cel de-al doilea inculpat.

În ședință, constatându-se că dosarul nu este în stare de judecată, cauza impunându-se a fi amânată, în vederea admiterii unor cereri ale inculpaților și a audierii unor martori ai cauzei, s-a pus în discuția părților, existența temeiurilor pentru menținerea, în continuare, a arestării preventive a inculpatului P.C.

Prin încheierea din 2 martie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 300

2

, raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., constatând că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii, a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Inculpatul, prin apărătorul său, asigurat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive dispuse în cauză și punerea deîndată, în libertate, a inculpatului.

Apărătorul inculpatului a susținut că arestarea inculpatului este lipsită de temeinicie și că, de fapt, infracțiunile care i se impută inculpatului, nu sunt dovedite, încât lăsarea sa în libertate, nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor apărării inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent.

Din actul de inculpare, rezultă că inculpatul P.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, în această calitate, în perioada aprilie-noiembrie 2003, ar fi pretins, prin intermediul lui G.N., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă judecătorii de la Judecătoria Bălcești, în favoarea inculpatului R.S.R., suma de 1.300 Euro, iar de la C.M., suma de 400 Euro, în cazul ultimului, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Măsura arestării inculpatului a fost luată fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și cea prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. h) din același cod, în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Indiciile temeinice cu privire la presupusa săvârșire a faptelor penale de către inculpat, așa cum au fost descrise în rechizitoriu, sunt conținute în denunțul și declarațiile lui R.S.R., procesul-verbal de constatare, declarațiile martorilor și înregistrările convorbirilor telefonice atașate și transcrise la dosar.

În ce privește condiția referitoare la necesitarea existenței unui pericol social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate, este îndeplinită, rezultând din rezonanța deosebită, nefavorabilă justiției, pe care ar avea-o, o astfel de măsură, în opinia publică.

În raport de cele arătate, este evident că, hotărârea atacată este temeinică și legală, încât, Înalta Curte va trebui să privească recursul de față ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de ședință din 2 martie 2004 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 5633/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2004.