ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3959/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 22 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5633/2003, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul P.C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara. În baza art. 300 2 , raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.C. Prin aceeași încheiere s-a acordat termen la 8 iulie 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpatului la Penitenciarul Spital Colibași. S-au luat măsuri privind fixarea unui termen de grefă și prezența unui notar la sediul instanței la data de 29 iunie 2004 și s-a dispus emiterea unei adrese către Institutul Național de Expertize Criminalistice București pentru depunerea raportului de expertiză tehnică solicitată de inculpat.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.C. a declarat recurs, neindicând, în scris, motivele de casare. În ședința de astăzi, oral, prin apărător, s-a solicitat casarea încheierii menționate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a recurentului inculpat, apreciindu-se că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive și nu s-au ivit altele noi. S-a mai arătat că expertiza criminalistică admisă în apărare inculpatului poate dura luni de zile iar lipsirea de libertate, în continuare, a inculpatului nu se justifică. Înalta Curte, examinând cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385 10 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 385 6 alin. (3) din același cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 300 2 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de fond, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive. Înalta Curte, verificând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, reține că încheierea instanței de fond este legală și justificată. Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul P.C.

a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [ (lit. c)]. Ulterior, măsura preventivă a fost legal și succesiv menținută de instanța de fond (soluții confirmate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin numeroasele decizii aflate la dosar). Evident, ca urmare a menținerii în condițiile legii și justificat a măsurii arestării preventive, soluția de respingere a cererii inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive cu o alta este, de asemenea, legală. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 și ale art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 5633/2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2004.