ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4775/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 8 octombrie

2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul M.G.V. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată față de restul de pedeapsă de 231 de zile închisoare din

executarea pedepsei de 2 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 195

din 27 iulie 1999 a Tribunalului Mureș, acest rest fiind contopit cu pedeapsa

aplicată, în cauză, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de executat,

perioada reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2001 până la 20

iulie 2001, inclusiv.

În baza art. 71 C. pen.,

inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat cleștele folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-a constatat că partea vătămată

F.O.P., nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut că, la data de 31

ianuarie 2001, inculpatul M.G.V., având de achitat niște datorii, s-a hotărât

să comită o spargere la locuința numitei F.M., despre care știa că este medic

stomatolog și că deține sume importante de bani și bunuri de valoare.

Astfel, la data de 1 februarie 2001,

inculpatul având un clește asupra sa, s-a deplasat la locuința victimei, unde

se afla fratele victimei, respectiv, partea vătămată F.O.P.

La un moment dat, inculpatul a

atras-o pe partea vătămată în baie, unde cu ajutorul cleștelui i-a aplicat mai

multe lovituri, în zona capului, pentru a-l aduce în stare de inconștiență și

pentru a nu putea opune rezistență la sustragerea de bunuri și bani, din

locuință.

La strigătele părții vătămate, în

locuință a pătruns martorul A.Șt., care a reușit să-l imobilizeze pe inculpat.

Din raportul medico-legal, efectuat,

a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul regiunii occipitale

și buzei superioare, ce au putut fi produse prin lovire directă cu corp dur și

aplicate cu intensitate medie, ceea ce a necesitat, pentru vindecare, 8-9 zile

de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin

reținerea de circumstanțe atenuante personale, raportate la atitudinea

procesuală adoptată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia penală nr. 42/ A din 26 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv, a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.G.V., care prin apărătorul său, a reiterat motivul din

apel, referitor la reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanțele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al

faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare

la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc

în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect instanța de

apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei,

încât recursul, bazat pe reiterarea acelorași critici, apare ca nefondat și va

fi respins, ca atare.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de

către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.V. împotriva deciziei penale nr.

42/ A din 26 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.