ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4775/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul M.G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată față de restul de pedeapsă de 231 de zile închisoare din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 195 din 27 iulie 1999 a Tribunalului Mureș, acest rest fiind contopit cu pedeapsa aplicată, în cauză, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2001 până la 20 iulie 2001, inclusiv. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cleștele folosit la săvârșirea infracțiunii. S-a constatat că partea vătămată F.O.P., nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut că, la data de 31 ianuarie 2001, inculpatul M.G.V., având de achitat niște datorii, s-a hotărât să comită o spargere la locuința numitei F.M., despre care știa că este medic stomatolog și că deține sume importante de bani și bunuri de valoare. Astfel, la data de 1 februarie 2001, inculpatul având un clește asupra sa, s-a deplasat la locuința victimei, unde se afla fratele victimei, respectiv, partea vătămată F.O.P.

La un moment dat, inculpatul a atras-o pe partea vătămată în baie, unde cu ajutorul cleștelui i-a aplicat mai multe lovituri, în zona capului, pentru a-l aduce în stare de inconștiență și pentru a nu putea opune rezistență la sustragerea de bunuri și bani, din locuință. La strigătele părții vătămate, în locuință a pătruns martorul A.Șt., care a reușit să-l imobilizeze pe inculpat. Din raportul medico-legal, efectuat, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul regiunii occipitale și buzei superioare, ce au putut fi produse prin lovire directă cu corp dur și aplicate cu intensitate medie, ceea ce a necesitat, pentru vindecare, 8-9 zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante personale, raportate la atitudinea procesuală adoptată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 42/ A din 26 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărătorul din oficiu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.G.V., care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanțele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate. Așa fiind, în mod corect instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea acelorași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.V. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 26 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.