ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1782/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1856 din 14 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat de SC P.S.N.C. împotriva deciziei civile nr. 1055 din 2 noiembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în contradictoriu cu SC G.H.D. Germania. În motivarea soluției date, instanța supremă a înlăturat criticile recurentei, privind lipsa capacității procesuale active a reclamantei, față de actul eliberat de Judecătoria Munchen, care atestă înregistrarea societății în Registrul Comerțului, fiind aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, referitoare la raporturi de drept internațional privat, fiind recunoscută de deplin drept în România.

Cu privire la refuzul de plată a prețului facturat, instanța de recurs a reținut că recunoașterea primirii întregii cantități de marfă de către reprezentantul societății la interogatoriul luat, au făcut dovadă deplină în favoarea reclamantei-intimate, deoarece lipsa unui contract încheiat nu înlătură răspunderea pentru neachitarea mărfii. Împotriva acestei decizii, pârâta a promovat calea de atac extraordinară a revizuirii, fiind invocate dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. Astfel, se susține că, după judecarea recursului, a obținut noi probe de unde rezultă că reclamanta nu a efectuat schimburi comerciale cu SC P.S.N.C., respectiv, adresa Biroului de Vamă, Control și Vămuire la Interior Reșița, unde se precizează că nu există, în evidența vamei Reșița, părțile în litigiu, în calitate de exportator și importator.

De asemenea, din conținutul răspunsului Comisiei Rogatorii Penale Internaționale, rezultă că reclamantul nu a livrat această marfă. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...)”. Din economia textului precitat rezultă ce condiții trebuie să îndeplinească o cerere de revizuire pentru a fi admisă, condiții care, în speță, nu se regăsesc. Astfel, înscrisurile depuse sunt prezentate pro cauza, ele nefiind reținute de partea potrivnică și nici nu a fost în imposibilitate de a le prezenta, iar față de recunoașterea reprezentantului revizuientei că a primit marfa a cărei valoare a fost solicitată prin acțiune inițială, Curtea consideră neîntemeiată cererea formulată, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta, SC P.S.N.C. Reșița, împotriva deciziei nr. 1856 din 14 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Anulează, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 martie 2003.