ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4372/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din 10 aprilie

2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul R.Șt.V. la un an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive

de la 17 septembrie 2002, la zi, art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat

de la inculpat suma de 70.000 lei.

S-a luat act că partea vătămată R.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în noaptea de 16 septembrie 2002, prin violență,

inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată R.D. de o sacoșă conținând

medicamente și alimente, în timp ce aceasta se afla într-un loc public.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 420 din 11 august 2003, a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul

R.Șt.V.

Împotriva menționatelor hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând că instanțele în mod

nejustificat, au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c)

și art. 74 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului, pedeapsa aplicată

acestuia fiind greșit individualizată.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale

a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din actele dosarului, rezultă că,

deși în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut fapta, pe parcursul

procesului a revenit încercând să prezinte, o altă situație de fapt, contrară

probelor administrate, încercând astfel să scape de răspunderea penală.

Împrejurarea că inculpatul și-a însușit

decât o pungă cu alimente și medicamente, de o valoare modică, de asemenea, nu

poate constitui o circumstanță de atenuare a gravității faptei, întrucât din

probele administrate, rezultă că acesta cunoscând că partea vătămată este

gestionară la un magazin din localitate, bănuia că la terminarea serviciului

avea asupra sa sumele de bani rezultate din vânzări și numai întâmplarea a

făcut ca în punga sustrasă victimei să se afle bunuri de o valoare redusă.

Că inculpatul a urmărit să sustragă

victimei și alte bunuri de valoare, rezultă și din modul cum a acționat asupra

acesteia, în sensul că după ce a trântit-o la pământ, i-a provocat zgârieturi

în jurul gâtului în căutarea unor bijuterii.

Fapta inculpatului este cu atât mai

gravă, cu cât a fost săvârșită prin acte de violență, exercitate în loc public

asupra unei persoane pe care o cunoștea de mai mult timp. De altfel, inculpatul

nu se afla la prima abatere de acest fel, în perioada minoratului fiind

condamnat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.

În consecință, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fiind întemeiat, urmează a fi

admis, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., care va fi majorată de la un an și 6

luni închisoare la 3 ani închisoare.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat

preventiv, respectiv de la 17 septembrie 2002, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

nr. 420 din 11 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpatul R.Șt.V.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 360 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu

privire la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen., pe care o majorează de la un an și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Compută pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 septembrie

2002, la zi.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.