ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3958/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 martie 1999,

reclamanta S.C. J.L. SRL Elveția, cu sediul ales în București, a chemat în

judecată pe pârâta S.C. G.T. SRL București, solicitând instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma       de

39.761 USD sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul în vigoare din

ziua plății, cu dobânda de 6% pe an, calculată începând cu data emiterii

facturilor și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a

livrat cu un număr de 14 facturi, marfă (carne pasăre) și că fiecărei facturi

îi corespundea un conosament, în care a fost indicată ca beneficiară pârâta și

cu toate acestea, din total marfă livrată în sumă de 248.503 USD, a fost

achitată numai suma de 208.503 USD, rămânând neplătită diferența de 39.761 USD,

pentru recuperarea căreia a introdus acțiunea de față cu obiectul expus.

Prin sentința nr. 533 din 26 ianuarie 2001

(dosar nr. 378/2000) pronunțată în fond după desființare, Tribunalul București,

secția comercială, a respins acțiunea ca nefondată.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de

reclamanta S.C. J.L. SRL, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe, au

reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă contravaloarea mărfii

livrate, și că nu s-au depus în dovedirea pretențiilor facturii acceptate la

plată de pârâtă, conform art. 46 C. com.

De asemenea s-a mai reținut că în apel nu s-au

produs probe noi și că reclamanta nu cunoaște prețul real al mărfii, aceasta în

afara faptului că prin acțiunea introductivă a precizat că prețul total al

mărfii livrate a fost de 208.503 USD, pentru ca în apel, să arate că s-a

achitat cu acest titlu suma de 208.742 USD, situație față de care s-a apreciat

că cererea reclamantei este nefondată.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat

recurs reclamanta S.C. J.L. SRL, invocând ca motive de casare dispozițiile art.

304 pct. 7 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că hotărârea atacată

cuprinde motive contradictorii și străine pricinii, în sensul că din moment ce

pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor, este evident că reclamanta nu

putea face dovada potrivit art. 46 C. com., acceptării lor la plată.

De asemenea se mai susține că în mod

nejustificat instanța a reținut că în apel nu s-au produs probe noi, deși în

această cale de atac s-au depus două transferuri bancare, în valoare totală de

64.465,75 USD, care dovedesc că, în realitate pârâta a primit integral marfa

care a fost inclusă în cele 14 facturi, și care a fost livrată cu cele 14

conosamente (fiecărei facturi corespunzându-i un conosament) în care, a fost

indicată ca beneficiar pârâta, împrejurare care exclude ipoteza primirii

diferenței de marfă de către un alt beneficiar, astfel că în raport de toate

cele arătate, rezultă, potrivit probelor de la dosar că pârâta a primit marfă

în valoare de 208.742 USD, din care a achitat numai suma de 64.465,75 USD.

Chiar dacă diferența dintre cele două sume

208.742 USD (contravaloare marfă livrată) și 64.465 USD (sumă achitată) este

superioară pretențiilor formulate prin acțiune (39.761 USD) această situație,

arată reclamanta în continuare, ar mai putea fi remediată față de dispozițiile

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în calea de atac a apelului, potrivit cărora

în apel nu se pot formula cereri noi, așa încât, reclamanta solicită pe fond,

obligarea pârâtei numai la plata sumei de 39.761 USD, care a format obiectul

cererii introductive.

Or, instanța de apel, confirmând soluția de

respingere a acțiunii, a dat o hotărâre greșită mai ales sub aspectul că nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare (motiv de modificare prevăzut de art.

304 pct. 10 C. proc. civ.) invocat de reclamantă, constând în faptul că pârâta

nu a contestat niciodată primirea în totalitate a mărfii livrate, ceea ce duce

la concluzia că achitarea numai parțială a daunelor, fără manifestarea unui

refuz de plată expres, este nejustificată.

În consecință, reclamanta solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și pe fond

admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata sumei de 39.761 USD în

echivalent lei la data plății.

Recursul reclamantei este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că

reclamanta S.C. J.L. SRL, a livrat pârâtei S.C. G.T. SRL, marfă (carne pasăre)

în valoare totală de 208.742 USD, din care a fost achitată numai suma de 64.465

USD.

Or, în condițiile în care, în cele 14 facturi și

conosamentele corespunzătoare, pârâta a figurat ca beneficiară a mărfii, iar o

parte din contravaloarea acesteia a fost și achitată (64.465 USD) este exclus

ca diferența de marfă în valoare de 144.277 USD (din care se solicită numai

suma de 39.761 USD) să nu fi fost primită de pârâtă, din moment ce atât marfa a

cărei contravaloare a fost achitată cât și cea pretins neprimită a fost livrată

în baza unor documente (facturi și conosamente) întocmite identic, ceea ce

presupunea în sarcina pârâtei pentru ipoteza că în pofida probelor de la dosar,

totuși o parte din marfă nu a fost primită, să manifeste un refuz de plată

expres și nu să procedeze la neachitarea facturilor fără nici o explicație.

În acest context, este evident că apărarea

pârâtei în sensul că actele (cu referire specială la conosamente) în baza

cărora s-a făcut livrarea, nu sunt de natură să probeze că marfa a fost și

primită în totalitate, este pur formală întrucât în tot cursul procesului,

beneficiara pârâtei nu a afirmat expres că nu ar fi primit o parte din marfă,

ci numai că nu ar exista dovezi care să ateste că marfa livrată a fost

recepționată în integralitatea sa.

De altfel, din probele dosarului, respectiv din

interogatoriul propus de pârâtă reclamantei rezultă fără nici un dubiu că în

realitate neachitarea în totalitate a sumelor facturate nu s-a datorat

neprimirii mărfii în totalitate, ci unor aprecieri unilaterale ale pârâtei, cu

privire la calitatea mărfii care nu ar fi corespuns în opinia sa prețului

facturat (întrebarea 5) sau unor modificări genetice ale mărfii (întrebarea 6)

sau chiar unei diferențe în minus a mărfii nete rezultată în urma decongelării

acesteia (întrebarea 7).

Ca atare, numai printr-o apreciere eronată a

probelor de la dosar, instanțele au respins și respectiv menținut soluția de

respingere a acțiunii, cu motivarea că reclamanta nu a prezentat pentru

dovedirea pretențiilor sale facturi acceptate la plată, conform art. 46 C.

com., deoarece este evident că în cauză nu se puteau produce astfel de dovezi,

în condițiile în care probele dosarului demonstrează fără nici o îndoială că

pârâta a acționat contrar dispozițiilor art. 970 C. civ., din moment ce deși a

primit integral marfa, totuși a continuat să persiste în neachitarea parțială a

facturilor fără a manifesta, așa cum era datoare, un refuz de plată expres prin

care să încunoștiințeze pe furnizor în legătură cu motivul real al

neîndeplinirii obligației de plată, pretinse lipsuri cantitative și calitative

ale mărfii) care în nici un caz nu poate fi luat în considerație, în contextul

în care nici o probă de la dosar nu confirmă existența unei împrejurări care să

justifice neachitarea parțială a facturilor emise de reclamantă.

Așa fiind, urmează a se admite recursul

reclamantei, a se modifica decizia atacată, a se admite apelul aceleiași părți

și a se schimba în tot sentința primei instanțe, în sensul că admite în parte

acțiunea introdusă de reclamanta S.C. J.L. SRL împotriva pârâtei S.C. G.T. SRL,

care va fi obligată să plătească reclamantei suma de 39.761 USD, în echivalent

lei la data plății.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata

pârâtă urmează a fi obligată să plătească recurentei reclamante suma de

24.684.168 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. J.L.

SRL Elveția cu sediul ales în București, împotriva deciziei nr. 1391 din 15

noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia în sensul că admite apelul

reclamantei declarat împotriva sentinței nr. 533 din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului

București pe care o schimbă și admite acțiunea reclamantei S.C. J.L. SRL,

obligând pârâta S.C. G.T. SRL București la plata sumei de 39.761 USD, la cursul

de schimb din ziua plății și la 24.684.168 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.