ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2794/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 470, pronunțată

la data de 27 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 561/2002, inculpatul F.F. a

fost condamnat, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin.

(1) și (4) C. pen., la 5 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea

de omor calificat, conform art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. e) C.

pen., la 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare, sporită cu 2 luni, deci 8 ani 2 luni închisoare. S-au aplicat

dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din pedeapsă, de

la 33 noiembrie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, s-au

reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată și inculpatul aveau

o relație de concubinaj, locuind la domiciliul locuinței părinților părții

vătămate.

Doar partea vătămată era încadrată în

muncă, resursele materiale fiindu-le restrânse. Din acest motiv a generat o

ceartă, amplificată într-un scandal de proporții. În aceste condiții inculpatul

a ieșit afară, s-a întors cu o sticlă aproape plină pe care a turnat-o peste

toate covoarele din casă, după care le-a dat foc cu o hârtie aprinsă de la

aragaz.

Deși inculpatul a rugat-o pe partea

vătămată să-l ajute să stingă focul, aceasta a refuzat și a dorit să iasă

afară, ceea ce inculpatul nu i-a permis, amenințând-o cu un cuțit.

Inculpatul a stins focul, iar în

acest timp partea vătămată și-a turnat restul lichidului pe haine, având în

mână o brichetă cu care spera să-l sperie pe inculpat. Văzând că partea

vătămată nu reușește inculpatul și-a folosit propria brichetă cu care i-a

aprins hainele.

Partea vătămată a fost transportată

la spital de fratele ei, anunțat de inculpat care pretinsese că s-a aprins de

la sobă.

Fratele părții vătămate a anunțat

poliția, așa încât a doua zi, inculpatul a fost arestat chiar din spitalul unde

se afla partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza analizei probelor administrate și anume:

procese verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor A.P., A.A., A.E.E., A.Z., B.A., V.C.; rapoarte de

expertiză și parțial declarația inculpatului.

Raportul de expertiză medico-legală

a concluzionat că pentru leziunile produse prin ardere, sunt necesare mai mult

de 60 de zile de îngrijiri medicale și acestea au pus în primejdie viața părții

vătămate. Pentru un moment nu s-au putut preciza prejudiciul estetic, eventuala

infirmitate, invaliditate cu care va rămâne partea vătămată.

Instanța de fond a constatat ca

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și

tentativă de omor calificat.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,

prin decizia penală nr. 320 din 28 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, deducând prevenția și obligându-l la cheltuieli

judiciare statului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs invocând nelegalitatea și netemeinicia

acesteia prin grava eroare de fapt ce s-a făcut [(art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen.)], întrucât nu este vinovat. A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii și în fond, achitarea, nefiind autorul faptei. În

subsidiar a solicitat reducerea pedepsei [(art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.)].

Examinând hotărârea atacată și

sentința, în raport de criticile formulate, probele administrate și

dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Instanțele au stabilit o stare de

fapt conformă cu realitatea pe care au încadrat-o juridic corespunzător,

aplicând și pedepsele cuvenite.

Susținerea inculpatului că nu a

comis tentativa de omor sunt infirmate de probe. Din aprecierea asupra

materialului găsit în sobă și din urmele de arsură de pe covor, coroborate cu

declarațiile părții vătămate și ale martorilor se deduce că partea vătămată nu

se putea aprinde de sobă.

Inculpatul a acționat cu intenția

indirectă de a ucide victima. Deși nu a urmărit acest rezultat, inculpatul a

acceptat producerea lui, salvarea părții vătămate fiind adusă de intervenția

cadrelor medicale.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, instanțele au avut în vedere surescitarea inculpatului, atitudinea

provocatoare a părții vătămate, aplicând o pedeapsă de doar 8 ani închisoare,

limita maximă ajungând până la 12 ani 6 luni, iar modul de comitere a faptei

fiind extrem de periculos.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Se va deduce prevenția la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv

onorariul apărătorului din oficiu de 300.000 lei, avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 320 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 22 noiembrie 2001 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003 .