ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2794/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 470, pronunțată la data de 27 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 561/2002, inculpatul F.F. a fost condamnat, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., la 5 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, conform art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. e) C. pen., la 8 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 luni, deci 8 ani 2 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția din pedeapsă, de la 33 noiembrie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut în fapt următoarele: Partea vătămată și inculpatul aveau o relație de concubinaj, locuind la domiciliul locuinței părinților părții vătămate. Doar partea vătămată era încadrată în muncă, resursele materiale fiindu-le restrânse. Din acest motiv a generat o ceartă, amplificată într-un scandal de proporții. În aceste condiții inculpatul a ieșit afară, s-a întors cu o sticlă aproape plină pe care a turnat-o peste toate covoarele din casă, după care le-a dat foc cu o hârtie aprinsă de la aragaz. Deși inculpatul a rugat-o pe partea vătămată să-l ajute să stingă focul, aceasta a refuzat și a dorit să iasă afară, ceea ce inculpatul nu i-a permis, amenințând-o cu un cuțit.

Inculpatul a stins focul, iar în acest timp partea vătămată și-a turnat restul lichidului pe haine, având în mână o brichetă cu care spera să-l sperie pe inculpat. Văzând că partea vătămată nu reușește inculpatul și-a folosit propria brichetă cu care i-a aprins hainele. Partea vătămată a fost transportată la spital de fratele ei, anunțat de inculpat care pretinsese că s-a aprins de la sobă. Fratele părții vătămate a anunțat poliția, așa încât a doua zi, inculpatul a fost arestat chiar din spitalul unde se afla partea vătămată. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza analizei probelor administrate și anume: procese verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor A.P., A.A., A.E.E., A.Z., B.A., V.C.; rapoarte de expertiză și parțial declarația inculpatului.

Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că pentru leziunile produse prin ardere, sunt necesare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale și acestea au pus în primejdie viața părții vătămate. Pentru un moment nu s-au putut preciza prejudiciul estetic, eventuala infirmitate, invaliditate cu care va rămâne partea vătămată. Instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și tentativă de omor calificat. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia penală nr. 320 din 28 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, deducând prevenția și obligându-l la cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia prin grava eroare de fapt ce s-a făcut [(art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.)], întrucât nu este vinovat. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și în fond, achitarea, nefiind autorul faptei. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei [(art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)]. Examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat. Instanțele au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea pe care au încadrat-o juridic corespunzător, aplicând și pedepsele cuvenite. Susținerea inculpatului că nu a comis tentativa de omor sunt infirmate de probe. Din aprecierea asupra materialului găsit în sobă și din urmele de arsură de pe covor, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor se deduce că partea vătămată nu se putea aprinde de sobă.

Inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima. Deși nu a urmărit acest rezultat, inculpatul a acceptat producerea lui, salvarea părții vătămate fiind adusă de intervenția cadrelor medicale. Sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele au avut în vedere surescitarea inculpatului, atitudinea provocatoare a părții vătămate, aplicând o pedeapsă de doar 8 ani închisoare, limita maximă ajungând până la 12 ani 6 luni, iar modul de comitere a faptei fiind extrem de periculos. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului. Se va deduce prevenția la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu de 300.000 lei, avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 320 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 22 noiembrie 2001 la 10 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003 .