ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5406/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 65 din 4 aprilie 1962 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Conform art. 25 pct. 6 din același cod, s-a dispus confiscarea totală a averii inculpatului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În perioada anilor 1957 – 1961 în discuțiile purtate cu diverși cetățeni, în mai multe rânduri, a denigrat regimul politic din România, a preconizat schimbarea acestuia.

De asemenea, inculpatul a instigat mai multe persoane să se opună socializării agriculturii, îndemnându-i să nu se înscrie în gospodăria agricolă colectivă. Tribunalul Militar de Regiune Militară București, prin decizia penală nr. 338 din 23 mai 1962 a respins recursul declarat de inculpat. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., învederând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale. Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, constituie infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, faptul de a face propagandă, agitație sau de a întreprinde acțiuni pentru schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ sau din care ar putea rezulta un pericol pentru securitatea statului. Din analiza acestui text rezultă că activitățile ce constituiau latura materială a infracțiunii prevăzute de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, trebuia să aibă aptitudinea de a periclita valorile sociale ocrotite (ordinea socială, forma de guvernământ, securitatea statului). În speță, din probele administrate rezultă că inculpatul, în mai multe rânduri și-a exprimat nemulțumirea față de măsurile luate de guvern privind socializarea agriculturii.

Prin conținutul lor concret (așa cum rezultă din declarațiile martorilor C.C., NC., B.D., I.I., T.A., G.N., L.I. și P.I.) acțiunile inculpatului nu erau apte să determine schimbarea ordinii sociale ori să pericliteze securitatea statului. În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior, se impune, conform art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului și înlăturarea pedepsei complementare a confiscării averii, motiv pentru care recursul în anulare va fi admis și se vor casa hotărârile pronunțate în sensul celor mai sus-arătat. Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 65 din 4 aprilie 1962 a Tribunalului Militar și deciziei penale nr. 338 din 23 mai 1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București, Colegiul de recurs, privind pe inculpatul P.C. Casează hotărârile sus-menționate. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., anterior. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului. Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 noiembrie 2003.