ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2002

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2004

HOTĂRÂRE
20.09.2002
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra conflictului de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 8 august 2002, Direcția Generală

a Finanțelor Publice a județului Vaslui, prin reprezentant legal, a formulat

contestație împotriva titlului executor constituit prin contractul de garanție,

pe universalitatea bunurilor mobile, sub nr. 442 din 26 aprilie 2002 asupra

contului nr. 50692431859 deschis de debitoarea SC U.L. SA Vaslui, în favoarea

creditoarei S.G.

Cererea a fost înregistrată la

Judecătoria Vaslui, care, prin sentința civilă nr. 4933, pronunțată la 20

septembrie 2002, a declinat competența de soluționare a capătului de cerere

privind constatarea nulității contractului de garanție în favoarea Curții de

Apel București, a disjuns capătul de cerere privind contestația la executare,

stabilind termen de judecată pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin sentința nr. 130, pronunțată la 4 decembrie 2003,

examinând cererea, a reținut că, în cauză, nu s-a formulat o cerere distinctă,

privind nulitatea contractului de garanție care constituie titlul executor, aceasta

reprezentând o apărare de fond împotriva acestui titlu, iar debitoarea SC U.L.

SA susține că a formulat separat o astfel de cerere.

În aceste împrejurări, instanța de

fond nu avea un temei legal pentru disjungere, ci trebuia să soluționeze

contestația la executare, în condițiile prevăzute de art. 399 C. proc. pen.

Constatând conflict negativ de

competență, Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 20 și 21 C.

proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, care,

examinând cererea întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. pen.,

stabilește că, în speță, se contestă executarea silită. Cererea contestatoarei

nu vizează lămurirea înțelesului întinderii sau aplicarea titlului executoriu

pentru a atrage competența altei instanțe de judecată decât Judecătoria Vaslui,

căreia, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. pen., îi revine competența de

judecare.

Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre

reclamanta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui, și pârâtele S.G. Elveția

și SC U.L. SA Vaslui, în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia îi trimite

dosarul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi, 12 februarie 2004.

Sursă