- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 20 septembrie 2002
Decizia nr. 583/2004 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență
Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 8 august 2002, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, prin reprezentant legal, a formulat contestație împotriva titlului executor constituit prin contractul de garanție, pe universalitatea bunurilor mobile, sub nr. 442 din 26 aprilie 2002 asupra contului nr. 50692431859 deschis de debitoarea SC U.L. SA Vaslui, în favoarea creditoarei S.G. Cererea a fost înregistrată la Judecătoria Vaslui, care, prin sentința civilă nr. 4933, pronunțată la 20 septembrie 2002, a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de garanție în favoarea Curții de Apel București, a disjuns capătul de cerere privind contestația la executare, stabilind termen de judecată pentru soluționarea acestuia.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 130, pronunțată la 4 decembrie 2003, examinând cererea, a reținut că, în cauză, nu s-a formulat o cerere distinctă, privind nulitatea contractului de garanție care constituie titlul executor, aceasta reprezentând o apărare de fond împotriva acestui titlu, iar debitoarea SC U.L. SA susține că a formulat separat o astfel de cerere. În aceste împrejurări, instanța de fond nu avea un temei legal pentru disjungere, ci trebuia să soluționeze contestația la executare, în condițiile prevăzute de art. 399 C. proc. pen. Constatând conflict negativ de competență, Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 20 și 21 C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, examinând cererea întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc.
pen., stabilește că, în speță, se contestă executarea silită. Cererea contestatoarei nu vizează lămurirea înțelesului întinderii sau aplicarea titlului executoriu pentru a atrage competența altei instanțe de judecată decât Judecătoria Vaslui, căreia, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. pen., îi revine competența de judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui, și pârâtele S.G. Elveția și SC U.L. SA Vaslui, în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia îi trimite dosarul. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 februarie 2004.