ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5771/2004

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2003, reclamanta S.M.B. a solicitat anularea hotărârii nr. 3 din 27 mai 2003 a administratorului unic de la SC V. SA Vaslui, suspendarea executării acestei hotărâri, radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor înregistrate în baza hotărârii atacate. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că mandatul special acordat administratorului unic a fost dat de adunarea generală ordinară care nu avea atribuții în acest sens, iar delegarea specială dată administratorului unic de aprobare a contractelor de gaj sau ipotecă care au ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 11 lit. g) din actul constitutiv este în contradicție cu art. 114 din Legea 31/1990, care stabilește că adunarea generală extraordinară este cea care poate delega această atribuție și nu adunarea generală ordinară.

Se mai arată că textul art. 114 menționat are caracter excepțional, delegarea atribuțiilor făcându-se punctual dar nu general. Și încălcarea art. 124 alin. (5) din Legea 31/1990 este invocată susținându-se nulitatea mandatului special dat de adunarea generală ordinară a acționarilor. Tribunalul Vaslui, prin sentința 349 din 23 februarie 2004 a respins excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate a cererii, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii nr. 3 adoptată de administratorul unic al SC V. SA la 27 mai 2003, dispunând menționarea în Registrul Comerțului și publicarea în M. Of. a hotărârii irevocabile de anulare. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că aprobarea constituirii ipotecii era de competența A.G.E.

și nu a A.G.O., aprobarea pentru constituirea de garanție a activelor putea fi numai după aprobarea prealabilă către A.G.E.A. Chiar dacă hotărârea din 5 aprilie 2001 nu a fost contestată ea este nulă fiind adoptată cu încălcarea legii respectiv a art. 115 alin. (1) din O.U.G. 28/2002, art. 143 din Legea 31/1990 și art. 7 din Legea 26/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC V. SA Vaslui, arătând că hotărârea contestată nu poate fi considerată nelegală atâta timp cât prima hotărâre nu a fost desființată și nu are importanță modul cum este intitulată în convocator ci exclusiv în raport de capitalul prezent și voturile exprimate; pârâta susține că singura cale pe care o avea deschisă reclamanta era aceea a unei acțiuni în răspunderea administratorului, în cazul în care, în urma operațiunilor contestate societatea ar fi înregistrat prejudicii, în temeiul art. 143 din Legea 31/1990.

Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 159 din 7 iunie 2004 a respins apelul pârâtei ca nefondat reținând că au fost aprobate contracte având ca obiect valori peste limita prevăzută de art. 11 lit. a) din actul constitutiv; Fiind o societate deținută public, pârâta are un regim juridic reglementat atât de dispozițiile Legii 31/1990 cât și ale O.U.G. 28/2002. O.U.G. 28/2002 este legea specială care recunoaște dreptul acționarilor de a ataca direct în instanță hotărârile consiliului de administrație ori hotărârile administratorului unic. Hotărârea administratorului este considerată nelegală întrucât mandatul a fost acordat de adunarea generală ordinară și nu de cea extraordinară astfel cum cereau dispozițiile art. 114 din Legea 31/1990.

Orice act al administratorului unic, care nu se întemeiază pe aprobarea expresă și individuală, pentru fiecare bun în parte, în condițiile art. 115, astfel cum prevede imperativ art. 143 din Legea 31/1990 trebuie considerat nul de drept, indiferent dacă hotărârea prin care s-a dat mandatul a fost sau nu atacată în justiție și independent de exercitarea acțiunii în răspundere contra administratorului care a încălcat legea. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că era admisibilă o acțiune în răspunderea administratorului și nu o acțiune în anulare bazată pe art. 114 alin. (2) din Legea 31/1990, modificată prin Legea 161/2003.

Pe de altă parte acțiunea în anulare poate fi promovată numai pentru hotărârile consiliului de administrație date în exercițiul atribuțiilor prevăzute de art. 113 lit. b), c), e), f) și i), din Legea 31/1990. Se mai arată că hotărârile consiliului de administrație sau administratorului unic date în condițiile art. 143 din Legea 31/1990, coroborate cu prevederile art. 115 din O.U.G. 28/2002 nu pot fi atacate cu acțiune în anulare ci doar cu acțiune în răspundere dacă s-ar fi produs un prejudiciu. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Inadmisibilitatea invocată de recurentă nu este în sprijinul Legii 31/1990 republicată întrucât nu trebuie așteptat momentul producerii unui prejudiciu care să antreneze răspunderea administratorului, în baza art. 143 din Legea 31/1990, ci se poate anula însăși hotărârea administratorului unic, luată în numele adunării generale dacă se încalcă norme imperative așa cum este cea din art. 11 lit. g) din actul constitutiv.

Nici interpretarea art. 114 alin. (1) din Legea 31/1990 dată de recurentă nu este corectă; nu acțiunea în anulare nu poate fi promovată decât pentru hotărârile consiliului de administrație date în exercițiul atribuțiilor prevăzute de art. 113 lit. b), c), e), f) și i) din Legea 31/1990 ci doar exercițiul atribuțiilor menționate în acest text poate fi delegat consiliului de administrație sau a administratorului unic prin hotărâre a adunării generale. Referitor la caracterul normelor prevăzute de art. 143 din Legea 31/1990, modificată se constată că acestea sunt imperative stabilind că administratorul nu poate încheia acte juridice a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății, decât cu aprobarea adunării generale, ori în cauză nu au fost respectate aceste condiții imperative.

Negăsindu-se întemeiate criticile din motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui în contradictoriu cu intimata reclamantă S.M.B., împotriva deciziei nr. 159 din 7 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.