ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3122/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, Oradea, prin sentința civilă nr. 811 din 5 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei SC R. SRL Oradea și a obligat pârâtul Consiliul Local Sânmartin, județul Bihor, să-i vândă reclamantei spațiul comercial „parcare auto” din localitatea Băile Felix, cu toate datoriile aferente. A fost obligat pârâtul la 1.934.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, între părți, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1031 din 14 iulie 1994, având ca obiect parcarea auto din Stațiunea Băile Felix, cu termen de valabilitate 31 decembrie 1994, prelungit prin tacita relocațiune, fiind aplicabile dispozițiile H.G.

nr. 389/1996, modificată prin H.G. nr. 505/1998, care statuează că spațiile comerciale, aflate în administrarea consiliilor locale și a regiilor autonome de interes local aflate sub autoritatea acestora, constituite din fondurile statului, altele decât cele reglementate prin Legea nr. 85/1992, cu modificările ulterioare, se vând comercianților, persoane fizice sau juridice care le folosesc în baza unui contract de închiriere, de locație de gestiune sau de asociere. Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 285 din 29 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Sânmartin, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și respingerea acțiunii reclamantei. În criticile formulate, recurentul pârât susține, în esență, următoarele: - că imobilul în litigiu – parcarea auto nu poate fi considerat spațiu comercial, fiind, în fapt, un bun ce face parte din domeniul public al statului sau al unităților administrativ teritoriale căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile H.G.

nr. 505/1998; - că parcarea auto face parte din domeniul public al comunei și aceste bunuri au un regim juridic special, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, fapt dovedit prin actele depuse la dosar; - că intimata reclamantă nu se poate prevala de contractul de închiriere nr. 1031/1994 a cărei durată de folosință a expirat și că, pe rolul Tribunalului Bihor, există o acțiune în rezilierea acestui contract și evacuarea reclamantei, nefinalizată; - că reclamanta nu are calitate procesuală activă, arătând că contractul de închiriere s-a încheiat cu SC C.I. SRL, că cererea de chemare în judecată este formulată de SC C. SRL, iar - decizia din apel s-a pronunțat în contradictoriu cu

SC C.G.SRL.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, în raport cu susținerile pe care Consiliul Local Sânmartin le reiterează prin recursul de față, se constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii atacate. În cauza de față, motivarea deciziei din apel nu concordă cu cerințele legii, în sensul că nu răspunde la motivele de apel. Aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât, potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii nu mai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt, care au fost deja stabilite, or, în decizia recurată, acestea nu au fost stabilite.

Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a răspunde criticilor formulate, să stabilească corect cadrul procesual cu privire la partea care a semnat contractul de închiriere, procesul verbal de predare-primire, aflat la dosar fond, dacă societatea semnatară este una și aceeași cu societatea reclamantă, dacă aceasta și-a schimbat denumirea pe parcursul procesului, fiind vorba despre aceeași persoană juridică sau despre mai multe. Totodată, urmează a se clarifica aspecte legate de obiectul acțiunii, dacă acesta vizează numai parcarea sau și construcțiile, dotările, componentele și utilajele menționate în schița de identificare cadastrală a acestui complex, regimul juridic al bunului, aplicabilitatea dispozițiilor H.G.

nr. 505/1998 în cauză, în raport cu actele și lucrările existente în dosar. Cum criticile aduse de recurent deciziei instanței de apel sunt întemeiate, recursul urmează a fi admis, decizia atacată casată și trimisă cauza, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Al Comunei Sânmartin, județul Bihor, împotriva deciziei nr. 285 din 25 mai 2001 a Curții de Apel Oradea pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2003.