ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2004

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 13 noiembrie 1998, reclamanta, SC C.H. SRL Oradea, a chemat în judecată pârâtul, CONSILIUL LOCAL SÎNMARTIN, solicitând instanței să-l oblige pe acesta să-i vândă, în condițiile H.G.389/1996, modificat prin H.G. 505/1998, spațiul comercial „Parcare auto” din localitatea Băile Felix, cu toate dotările aferente, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Bihor-Oradea, judecând în primă instanță cererea reclamantei, prin sentința nr. 811/LC, din 5 octombrie 2000, a admis ca fondată acțiunea reclamantei, SC C.H. SRL Oradea, împotriva pârâtului, CONSILIUL LOCAL SÎNMARTIN, și în consecință: obligă pârâtul să-i vândă reclamantei spațiul comercial „Parcare auto” din localitatea Băile Felix, cu toate dotările aferente.

Obligă pârâtul să plătească, în favoarea reclamantei, suma de 1.934.500 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtul, Consiliul Local Sînmartin, împotriva sentinței anterior menționată, a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 285 /2001-A/C, pronunțată la data de 29 mai 2001. Prin aceeași decizie, a fost obligat pârâtul apelant să plătească intimatei cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.000.000 lei. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, pârâtul, Consiliul Local Sînmartin, prin primar, a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, prin motivele de recurs formulate, s-a susținut că imobilul în litigiu nu poate face obiectul H.G.

nr. 505/1998, întrucât nu întrunește calitatea de spațiu comercial, fiind vorba despre o proprietate publică de interes local, și că intimata nu se poate prevala de contractul de închiriere nr. 1035/1994, deoarece durata de folosință a expirat, iar spațiul urmează să fie eliberat, după soluționarea acțiunii în evacuare aflată pe rolul Tribunalului Bihor. O altă critică a vizat lipsa calității procesuale active, motivat de faptul că s-a încheiat contractul de închiriere cu SC C.H. GENERAL SRL, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de SC C.H. SRL. Un alt aspect criticat de recurentă se referă la faptul că decizia instanței de apel privește SC C.H. GENERAL SRL și nu Societatea C.H.

SRL, care a fost reclamantă. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3122 din 20 iunie 2003, a admis recursul pârâtului,

CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI

sînmartin, și a trimis cauza pentru rejudecare instanței de apel, pentru a clarifica situația cadrului procesual și a obiectului acțiunii. S-a dispus, ca în rejudecare, să se stabilească dacă societatea semnatară a contractului de închiriere este aceeași cu societatea reclamantă, dacă aceasta și-a schimbat denumirea pe parcurs, și dacă obiectul acțiunii vizează numai parcarea sau și construcțiile, dotările și utilajele menționate în schița de identificare cadastrală. Împotriva deciziei, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, a formulat cerere de revizuire SC C.H. GENERAL SRL Oradea, invocând prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., și a susținut că prin cererea de recurs s-a cerut judecarea acestuia față de intimata SC C.H.

SRL Oradea, și pronunțarea unei hotărâri în raport cu această intimată, nu în raport cu SC C.H. GENERAL SRL, care nu a fost citată la soluționarea recursului. Revizuienta mai arată că, prin hotărârea supusă revizuirii, s-a admis recursul Consiliului Local Sînmartin, s-a desființat decizia nr. 285/2001 a Curții de Apel Oradea, dispunându-se rejudecarea apelului aceleiași părți, și această hotărâre produce efecte față de SC C.H. GENERAL SRL, aducându-i un prejudiciu prin desființarea titlului pe care îl obținuse. Revizuienta concluzionează că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut : judecarea față de SC C.H. GENERAL SRL Oradea. Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Articolul 322 alin (2) C. proc. civ., „dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut”, ori „s-a dat mai mult decât s-a cerut”, nu este aplicabil în cauză, deoarece criticile din cererea de revizuire au constituit și critici de recurs, invocate de către recurentul pârât. Instanța de recurs a analizat toate aspectele invocate, s-a pronunțat asupra acestora și, în mod corect, a admis recursul și a trimis cauza pentru rejudecare, în concret, pentru clarificarea cadrului procesual, a obiectului acțiunii, a identificării societății semnatară a contractului de închiriere. Din analiza hotărârii a cărei revizuire se solicită, nu rezultă că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci strict asupra aspectelor invocate de recurent, motiv pentru care cererea de revizuire va fi respinsă.

În consecință, Curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin (2) C. proc. civ., și va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC C.H. GENERAL SRL Oradea împotriva deciziei nr. 3122 din 20 iunie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2004.