ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2206/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 584, pronunțată la data de

29 octombrie 2002, în dosarul penal nr. 14550/2002, Tribunalul Iași a respins,

ca nefondată, cererea condamnatei C.M. de întrerupere a executării pedepsei de

18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 13/1995 de Tribunalul

Iași.

Condamnata a fost obligată la 500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut

în vedere următoarele:

Condamnata a cerut întreruperea executării pedepsei

de 18 ani închisoare, pentru a se putea, temporar, îngriji de unul dintre copii

ce avea grave probleme de sănătate. Din probele ce s-au efectuat pentru a

verifica situația, a rezultat că, cei 5 copii ai condamnatei se află instituționalizați

în Centrul de plasament sau școli speciale. Fiica, M.L., invalidă gradul I se

află în Căminul spital Hârlău.

Față de această situație, instanța a considerat că nu

sunt îndeplinite cerințele întreruperii executării pedepsei, deoarece copii

sunt în grija statului, iar prezența de moment a mamei nu ar influența situația

copiilor.

La rândul ei, Curtea de Apel Iași a considerat

corectă rezolvarea cererii, astfel că, prin decizia penală nr. 372, pronunțată la

data de 17 decembrie 2002, în dosarul penal nr. 4409/2002, a respins ca nefondat,

apelul condamnatului, cu cheltuieli judiciare 250.000 lei.

Împotriva acestei decizii și considerând întemeiată

cererea ei, condamnata, în termen legal, a declarat recurs, considerând

respingerea cererii determinată de o gravă eroare de fapt

[

(art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)].

Recurenta a solicitat casarea hotărârii, admiterea

cererii și întreruperea executării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele

invocate, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.

Dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c)

C. proc. pen., permit întreruperea executării pedepsei, dacă din cauza unor

împrejurări speciale executarea pedepsei, în acel moment, are consecințe grave

asupra sa, a familiei sau unității unde lucrează și se acordă o singură dată,

pentru 3 luni.

Corect, instanțele au interpretat aceste dispoziții

în legătură cu situația, decurgând din ancheta socială și care nu învederase

vreo asemenea împrejurare ca cele menționate.

În considerarea acestei concluzii, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat

recursul, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnata C.M. împotriva deciziei penale nr. 372 din 17 decembrie 2002 a

Curții de Apel Iași.

Obligă recurenta la 650.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.