ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4743/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 406/89/2006

la Tribunalul Vaslui, condamnatul B.V. a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 212

din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Bacău și în a cărei executare se află.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că, în urma arestării sale, i-au rămas acasă copii despre care nu știe

nimic, situație în care este necesară prezența sa alături de ei, pentru a-i

ajuta.

În cauză, pentru verificarea

susținerilor condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la

domiciliul său, anchetă socială care în urma investigațiilor făcute a

constatat, că față de cei 5 copii minori ai condamnatului s-a luat măsura

internării, în regim de urgență, din chiar ziua arestării acestuia, de către D.G.P.C.

Bacău, la C.L. Bacău – Centru de plasament, unde se află și în prezent pentru

îngrijire și educare.

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 149 din 19 aprilie 2006, a respins cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul B.V., pe care l-a obligat la plata

sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei

reprezentând, onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi

avansată, către Baroul de Avocați Vaslui, din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a arătat că față de constatările rezultate, din ancheta socială

efectuată în cauză respectiv, faptul că în prezent cei 5 copii minori ai

condamnatului se află internați într-un centru de plasament unde sunt îngrijiți

și educați, nu justifică cererea sa de întrerupere a executării pedepsei, în

cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu se constată existența unor împrejurări

speciale care să aibă consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel condamnatul B.V. prin care a solicitat, casarea

hotărârii primei instanțe, constatarea că față de situația învederată, se

impune, prezența sa în familie, pentru a relua relațiile cu copiii de care nu

mai știe nimic, lucru care nu se poate realiza decât prin întreruperea

executării pedepsei.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 161 din 30 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul

B.V. pe care la obligat la plata sumei de 150 lei (RON) cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei (RON) reprezentând onorariu

cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se suporta din fondurile statului.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că instanța de fond a procedat la admiterea unui

probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 C. proc. pen., iar

constatarea că în prezent copii condamnatului sunt internați într-un centru de

plasament, statul ocupându-se de creșterea și educarea lor, a fost just

apreciată că nu poate constitui motiv de întrerupere a executării pedepsei.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs, în termen legal, de către condamnatul B.V. prin care a

solicitat a se constata temeinicia motivului invocat, casarea hotărârilor

pronunțate în cauză și dispunerea întreruperii executării pedepsei.

Recursul declarat de condamnatul B.V.

este nefondat.

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă

în cazurile și condițiile prevăzute în art. 453 C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 453

lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei sau a detențiunii pe viață poate fi

amânată când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei

ar avea consecințe grave între altele, pentru condamnat sau familia sa.

În cauză, se constată că

întreruperea executării pedepsei a fost solicitată de condamnat pentru motivul că

nu are cunoștință de ce s-a întâmplat, după arestare cu cei 5 copii ai săi,

minori, și că este necesar a fi alături de ei pentru a-i ajuta.

Prima instanță, verificând

susținerile condamnatului, a constatat, pe baza anchetei sociale efectuată, că

imediat după arestarea condamnatului cei 5 copii au fost internați într-un

centru de plasament unde sunt îngrijiți și educați, apreciind de justețe că nu

se impune întreruperea executării pedepsei, întrucât nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

La rândul ei, instanța de apel,

confirmând ca reală constatarea primei instanțe în mod corect a dispus

respingerea apelului declarat de condamnat.

Având în vedere cele de mai sus, cât

și faptul, că în prezenta cale de atac condamnatul nu a făcut alte dovezi în

sprijinul cererii sale, prin care să contrazică situația de fapt reținută de

instanțele anterioare, urmează a se constata că recursul declarat de acesta

este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V.

împotriva deciziei penale nr. 161 din 30 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.