ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4641/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109/ P din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 5358/2005, s-a respins cererea formulată de condamnatul N.C., privind întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 95/2005 a Curții de Apel București. În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă incluzând și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere concluziile anchetei sociale întocmită de Primăria comunei Buduslău, din care rezultă că, condamnatul are 6 copii, beneficiari de ajutor social conform Legii nr. 416/2001 în sumă de 2.630.000 lei lunar, aflați în întreținerea mamei lor, numita N.M.

S-a mai arătat că familia condamnatului posedă casă de locuit alcătuită dintr-o singură cameră, iar cu privire la datele sanitare, s-a consemnat în conținutul anchetei sociale că membrii familiei sunt sănătoși. Tribunalul a apreciat că, atâta timp cât minorii se află în îngrijirea mamei lor, iar aceasta este o persoană sănătoasă și aptă de muncă, iar pe de altă parte are asigurate condiții, chiar minime, de locuit, nu se poate considera că s-ar afla într-o situație gravă, de natura celor reglementate de dispozițiile art. 455 și 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul N.C., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin decizia penală nr. 95/2005 a Curții de apel București.

Petentul condamnat susține, în esență, că dorește întreruperea executării pedepsei invocând situația grea a familiei, care are nevoie de ajutorul său. Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc. pen., instanța de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de condamnat apare ca neîntemeiat. Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, prin cererea adresată instanței de executare de către condamnatul petent N.C., înregistrată la Tribunalul Bihor, la data de 20 octombrie 2005, acesta a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, stabilită prin decizia penală nr. 95/2005 a Curții de Apel București.

Potrivit anchetei sociale efectuată în cauză, familia petentului condamnat se compune din soția condamnatului N.C. și 6 minori, care locuiesc împreună cu mama lor, într-o singură încăpere. Se mai reține că veniturile familiei nu sunt prea mari, se compun din ajutorul social acordat conform Legii nr. 416/2001 în sumă de 2.630.000 lei lunar. Față de aspectele reliefate în ancheta socială, constatând că, în speță nu sunt incidente prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în mod corect prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către petentul N.C. Textul art. 453 lit. c) C. proc. pen., se referă la împrejurări cu caracter special datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia sa.

În speță, nu există acele împrejurări cu caracter de excepție care să fie de așa natură, încât prin punerea în libertate a condamnatului, pe o durată de cel mult 3 luni, urmările grave, s-ar putea înlătura. Evident că executarea pedepsei creează pentru familia condamnatului urmări defavorabile, cu caracter material și moral, dar aceasta nu justifică admiterea cererii de punere în libertate prin întreruperea executării pedepsei sus-menționate. Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 112/ A din 13 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul N.C. împotriva sentinței penale nr. 109/P/2006 a Tribunalului Bihor.

Apelantul a fost obligat să plătească 140 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul N.C. Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, având în vedere că familia sa, compusă din soția sa și cei 6 copii minori, se confruntă cu grave probleme materiale și sociale. Recursul formulat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Din actele dosarului rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 95/2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei închisorii întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză a fost efectuată o anchetă socială la domiciliul familiei condamnatului, concluziile acestuia fiind menționate în considerentele hotărârilor atacate. Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă respectiv 3 luni. Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au constatat, corect, că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate recurentului. Se observă că aspectele invocate de recurent, dovedite de probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, nu sunt determinate de privarea de libertate a recurentului, ci sunt de durată, fiind chiar anterioare începerii executării pedepsei.

În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză au fost corect aplicate dispozițiile legale care reglementează instituția întreruperii executării pedepsei, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 112/ A din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.