ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4873/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 697 din data de 13 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 14880/3/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 285/2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnatul N.I., conform dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare statului, dispunându-se ca suma de 40 RON, onorariul avocatului din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că nu există împrejurări speciale, care să afecteze grav familia condamnatului și care, prin prezența acestuia acasă, s-ar putea rezolva. Starea precară a sănătății părinților și insuficiența mijloacelor financiare sunt chestiuni de durată, deloc influențabile prin prezența condamnatului la domiciliu în intervalul de maxim 3 luni pe care l-ar putea avea la dispoziție în acest scop. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal (la data de 21 iunie 2006) condamnatul N.I., care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta a dispus în mod greșit respingerea cererii sale de întrerupere a pedepsei închisorii, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., astfel cum a rezultat din referatul de anchetă socială. Prin decizia penală nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 14880/3/2006 (nr. dosar în format vechi 2172/2006) a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.I. împotriva sentinței penale nr. 697 din data de 13 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 14880/3/2006, fiind obligat apelantul condamnat la 80 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 40 RON, onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, pe baza unei analize judicioase a probatoriului administrat a constatat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată condamnatului N.I., întrucât nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale apărute după începerea executării pedepsei respectiv (la data de 27 august 2003), care să determine consecințe grave pentru familia acestuia. Astfel, chiar din referatul de anchetă socială invocat de condamnat a rezultat că părinții săi au asigurată o locuință corespunzătoare, sunt amândoi pensionari, realizând împreună un venit lunar de 558 RON și, în afara apelantului și a fratelui geamăn al acestuia, eliberat de curând din penitenciar, mai au doi copii majori, la caz de nevoie (cum este și starea de boală a tatălui), îi pot sprijini material și moral.

În plus, instanța de apel a reținut că, în prezenta cauză, nu s-a produs nici o dovadă pertinentă în sensul că, anterior începerii executării pedepsei, condamnatul (care este recidivist) ar fi contribuit în vreun fel la susținerea materială a familiei sau că, aflat în libertate, acesta ar avea posibilități reale de a-și ajuta efectiv părinții. Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.I., în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul N.I., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, învederând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece condamnatul are o situație familială deosebit de grea, care impune prezența acestuia, chiar pentru o durată de numai trei luni. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului condamnat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurentul condamnat N.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și temeinic motivat a considerat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de condamnatul N.I., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se că situația invocată de condamnat nu se circumscrie unor împrejurări speciale care să determine consecințe grave pentru familia acestuia.

Astfel, din ancheta socială efectuată în cauză și aflată la fila 21 din dosarul instanței de fond a rezultat că părinții condamnatului sunt pensionari, tatăl având o pensie de 264 lei, iar mama o pensie de 294 lei, condamnatul mai are trei frați, părinții săi locuiesc într-o garsonieră frumos mobilată și curat întreținută, dispunând de condiții bune locative. Mai mult durata maximă de trei luni de zile pentru care se poate dispune întreruperea pedepsei nu poate conduce la o îmbunătățire a situației familiale a condamnatului. Înalta Curte constată că în cauză, instanța de apel prin decizia pronunțată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. Totodată, verificând hotărârea primei instanțe de control judiciar nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 542/ A din 19 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.