ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 672/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 776 din 22 august

2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus admiterea cererii de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.C. și întreruperea

executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 607

din 25 octombrie 2000 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 444 din 25 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, pe perioada de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a pronunța sentința, instanța

a reținut, că petentul condamnat a cerut întreruperea executării pedepsei

pentru cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv

„când se constată pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă

de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa”.

În acest scop, petentul a indicat că

mai multe afecțiuni ale stării sănătății sale necesită tratamente medicale în

spitale din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei.

Raportul de nouă expertiză

medico-legală nr. A.5/7472/2002 a înscris, că petentul condamnat a prezentat,

în 25 iulie 2002, diagnosticul „ochi drept glob dezorganizat, ectazie corneană,

stafilom scheral gigant F.O.D., dezlipire de retină veche cu V.P.R. O.S.

normal. Necesită eviscerație la ochiul drept (risc de perforație a globului

ocular și oftalmie simpatică) urgentă! Intervenția necesită circa 7-10 zile

îngrijiri medicale plus 30 zile pentru confecționarea protezei oculare.”

Același act a concluzionat că C.C.,

expertizat și la 13 iulie 2001, când s-au constatat afecțiunile ochiului drept,

necesită efectuarea urgentă a unei intervenții chirurgicale, datorită

complicațiilor apărute, intervenție ce nu se poate realiza în cadrul rețelei

sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor.

S-a mai reținut că în pofida

recomandărilor terapeutice inserate în raportul anterior de nouă expertiză

medico-legală nr. A.5/7688 din 31 august 2001, operația în sfera oftalmologică

nu fusese încă efectuată, datorită în exclusivitate personalului medical al

locului de detenție, a atras apariția de complicații (ectazia corneană), astfel

că, la momentul actual intervenția chirurgicală se impune a fi realizată în

regim de urgență.

Împotriva sentinței a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, motivul invocat fiind greșita

admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, odată ce raportul de

expertiză medico-legală prezintă două variante de efectuare a intervenției

chirurgicale, astfel că, există posibilitatea ca petiționarul condamnat să

rămână în detenție și să facă operația internat sub pază, pe o durată de două

săptămâni, urmând ca asistența medicală post-operatorie să i se asigure în

rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Prin decizia penală nr. 690 din 22

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de parchet.

Împotriva hotărârii pronunțate în

apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, și în

această cale de atac susținându-se că instanțele au admis, în mod greșit,

cererea de întrerupere a executării pedepsei condamnatului C.C. odată ce au

optat pentru varianta punerii în libertate a petentului.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit alin. (2) al art. 1 C.

proc. pen., procesul penal trebuie să contribuie la apărarea persoanei, a

drepturilor și libertăților acesteia”.

Făcând, în cauză, aplicarea acestui

text de lege și prin prisma dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., se reține că diagnosticul stabilit prin raportul de

nouă expertiză medico-legală și, în același timp, concluzia medicilor că

petentul condamnat trebuie operat în regim de urgență în unități sanitare din

rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei, o asemenea recomandare făcându-se

și la 31 august 2001, cererea de întrerupere a executării pedepsei este

întemeiată.

Ca atare, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de parchet

nefiind fondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 690 A din 22

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe

condamnatul C.C.

Onorariul în sumă de 150.000 lei cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru condamnat, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2003.