ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3584/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 303 din 19

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost condamnat, printre

alții, inculpatul P.L. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74

lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 239 alin. (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.

(două infracțiuni), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la două pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea a

două infracțiuni de ultraj.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

3 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 28 aprilie 2001, după

orele 19,00, inculpatul P.L. și alți doi inculpați, respectiv I.D. și I.G., au

sustras un butoi cu smoală din scara unui bloc, după care, pentru a-și asigura

scăparea, au agresat verbal și fizic doi jandarmi care îi opriseră (sesizați de

locatarii blocului din a cărei scară se furase butoiul).

Judecătoria Brașov, sesizată cu

judecarea cauzei, datorită modificărilor referitoare la competența materială

apărută în Legea nr. 548/2001, a declinat competența de soluționare în primă

instanță în favoarea Tribunalului Brașov.

Această instanță a reținut că în 28

aprilie 2001, după orele 19,00, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei trei

inculpați au sustras din scara blocului, un butoi cu smoală, fiind văzuți de

martorul V.I., care a alertat vecinii și au pornit în urmărirea inculpaților,

ajutați și de jandarmii C.C. și N.A.

Fiind ajunși de către jandarmi,

inculpaților li s-au cerut actele de identitate și au fost întrebați de unde au

luat butoiul cu smoală.

Inițial, inculpatul P.L. a răspuns

că au găsit butoiul la gunoi, după care i-a agresat verbal pe cei doi jandarmi.

S-a mai reținut că acest inculpat,

încercând să scape, a agresat-o fizic pe partea vătămată N.A., rupându-i

uniforma și adresându-i cuvinte obscene; acest inculpat a agresat-o fizic și

verbal și pe partea vătămată C.C.

Pentru faptele săvârșite inculpatul

P.L. a fost condamnat, ca și ceilalți doi inculpați, potrivit sentinței penale

sus-menționate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații P.L., I.D.

și I.G.

Reprezentantul Parchetului a

criticat soluția primei instanțe pentru netemeinicie în ce privește cuantumul

pedepselor aplicate celor trei inculpați, arătând că, în mod netemeinic au fost

aplicate inculpatului I.D. pedepse orientate spre minimul special prevăzut de

lege, iar pentru P.L. și I.G. au fost reținute circumstanțe atenuante și s-au

aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, arătându-se că faptele

prezintă un grad ridicat de pericol social, există împrejurări care agravează

răspunderea penală.

Inculpatul P.L. a solicitat

achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a

săvârșit fapta de ultraj și achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în subsidiar, a

solicitat reducerea pedepselor.

Inculpații I.D. și I.G. au solicitat

achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 93 din 10

aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov, desființând sentința apelată sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților P.L. și I.D. și,

rejudecând în aceste limite, a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.,

pentru inculpatul P.L. și a majorat pedepsele aplicate acestuia de la pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare și de la pedepsele de câte 4 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. (2), 3, cu aplicarea art. 75 lit. a)

și art. 13 C. pen., la pedepsele de câte 6 luni închisoare, inculpatul urmând

ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de

5 ani închisoare.

A majorat pedepsele aplicate

inculpatului I.D., de la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art.

37 lit. b) și art. 13 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și de la

pedepsele de câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 239 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C.

pen., la pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, urmând ca, potrivit art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani

închisoare.

Din pedepsele aplicate a dedus

prevenția inculpaților începând cu 19 septembrie 2002, la zi și a menținut în

continuare starea de arest a acestora.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

A respins apelurile declarate de cei

trei inculpați împotriva aceleiași hotărâri, obligându-i la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul P.L., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comisă de acesta.

Cu privire la motivul de recurs prin

care inculpatul solicită achitarea, întrucât nu este autorul faptelor reținute

în sarcina sa, se constată că, în cauză, situația de fapt expusă a fost probată

amplu cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața

locului; planșe fotografice; proces-verbal de percheziție corporală;

proces-verbal de predare-primire; adresele nr. 712/P/2001 ale secției 4

poliție; rapoarte și declarații ale părților vătămate; declarații martori și

declarații inculpați, așa încât, nu se justifică solicitarea inculpatului în

sensul achitării.

Nici al doilea motiv de recurs

formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei nu este fondat și nu se

impune a fi primit întrucât, în cauză, pedepsele aplicate au fost just

individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și de scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., constatându-se că nu

există împrejurări care să justifice atenuarea răspunderii penale.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 93 din 10 aprilie

2003 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 28 aprilie 2001, până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică,  azi

9 septembrie 2003.