ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2024/2008

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2024/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 490/P/2000 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.M.,

D.I.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2)

C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen., C.E.M. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen., prin aceea că inculpații (primii doi în baza aceleiași rezoluții infracționale și în două

rânduri) l-au determinat pe martorul R.C. să prezinte la

autoritatea vamală acte false privind vămuirea unui container cu pahare de sticlă, respectiv a unei container cu îmbrăcăminte uzată, în fapt fiind țigări, în scopul obținerii de foloase materiale.

Prin sentința penală nr. 269 de la 14 iunie 2001 pronunțată în dosarul nr. 1681/2001, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpaților D.M. și D.I.M. la câte o pedeapsă rezultantă

de 3 ani și 6 luni închisoare și a inculpatului C.E.M. la o

pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, schimbându-se încadrarea juridică, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 178 în art. 177 din Legea nr. 141/1997.

Prin decizia penală nr. 380/P de la 24 octombrie 2001, pronunțată în

dosarul nr. 744/P/2001, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpați, a desființat sentința penală nr. 269 de la 14 iunie 2001 și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Constanța, cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea tuturor părților și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Totodată, s-a arătat, ca la rejudecare, să se procedeze la audierea martorilor H.G.J., confruntarea acestuia cu inculpații și cu martorul R.C. pentru a se stabili situația de fapt corectă și vinovăția inculpaților.

Constatând că disjungerea cauzei dispusă prin rechizitoriu, față de H.G.J., importatorul celor două containere, cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, art.

215 alin. (2) și (5) C. pen. face imposibilă respectarea dispozițiilor obligatorii ale rejudecării, cu toate că instanța a depus toate diligentele în vederea aducerii la audiere a acestuia, prin sentința penală nr. 70 de la 9 februarie 2004, Tribunalul Constanța a dispus în baza art. 300 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 33 alin. (1) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru stabilirea încadrării juridice corecte a faptelor reținute în sarcina inculpaților, a vinovăției și limitelor răspunderii penale, apreciind că materialul probator nu este complet, fiind insuficient pentru stabilirea corectă a situației de fapt, a respectării limitelor rejudecării, cu

privire la audierea martorului H.G.J. și confruntarea acestuia cu

martorul R.C.

După restituire, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 70/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.M., D.I.M. și C.E.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33

lit. b) C. pen. (cauza a fost înaintată Tribunalului Constanța unde a fost

înregistrată sub nr. 93/118/2005).

Trimiterea în judecată a inculpaților s-a realizat pentru aceleași

infracțiuni ca și în primul act de sesizare, cu toate că instanța dispusese în

primul ciclu procesual schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de participație improprie la folosirea de documente vamale comerciale, de transport falsificate, în infracțiunea de participație improprie la folosirea la autoritatea vamală de documente vamale, de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri, folosire de acte nereale.

S-a dispus citarea în cauză în calitate de parte civilă a Ministerului Finanțelor Publice prin A.N.A.F. București.

Prin adresa nr. 21039 de la 12 decembrie 2005, Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.F.P. Constanța a precizat că D.G.F.P. Constanța nu are calitate de

parte civilă și nu se poate constitui parte civilă pentru suma reprezentând

drepturile vamale.

La termenul din 2 februarie 2006, apărătorul inculpaților a solicitat

restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale cum s-a

dispus prin sentința penală nr. 70/2004 a Tribunalului Constanța.

Prin încheierea din 15 martie 2006, instanța a respins cererea de restituire și a motivat-o, iar ulterior la termenele din 11 mai 2006 a fost reaudiat martorul R.C., martor audiat și în celelalte cicluri procesuale.

La termenul din 22 iunie 2006, au fost audiați martorii M.D., C.F.V., iar la ședința din 5 octombrie 2006, martorii D.C., B.L. și F.M.

Astfel, prin sentința penală nr. 602 din data de 19 decembrie 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1189/2005 (nr. unic 93/118/2005), Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică pentru inculpații D.M. și D.I.M., pentru

fiecare, din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, iar pentru inculpatul C.E.M. din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2)

. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la

art. 177 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe inculpații D.M., și D.I.M., la pedepse de câte 3 luni închisoare fiecare.

A fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen. au fost condamnați inculpații D.M. și D.I.M. la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare și la pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În final, fiecare inculpat execută pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate celor doi inculpați pe durata a

câte unui termen de încercare de 5 ani, termen compus din cuantumul

pedepsei închisorii aplicate fiecărui inculpat la care s-a adăugat un interval

de timp de 2 ani, termen calculat în condițiile art. 86

C. pen.

În baza art. 86

C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare fiecare inculpat să respecte următoarele măsuri:

să se prezinte la datele fixate la organul desemnat cu supravegherea sa;

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu precum și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost fixat ca organ se supraveghere Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, căruia i s-au comunicat datele de la lit. a)-d).

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului

asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

C. pen. în referire la art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării

executării pedepsei sub supraveghere să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

Tot prin aceeași sentință, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la

art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) raportat la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.E.M.

la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.E.M. la pedeapsa de 1 an, 1 lună și 19 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate în pedeapsa cea mai grea,

astfel că inculpatul execută pedeapsa de 1 an, 1 lună și 19 zile închisoare.

S-a constatat pedeapsa executată de la data de 2 septembrie 2000 la data de 21 octombrie 2001.

În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 170 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cantității de 7892 pahare sticlă

către SC V.S. SRL București, depuse la camera de corpuri delicte

din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Constanța cu dovada seria Enr. 30021.

În baza art. 165 lit. f) din Legea nr. 141/1997 s-a constatat stinsă datoria vamală.

Au fost respinse ca nefondate pretențiile formulate de Direcția

Regională Vamală Constanța prin Autoritatea Națională a Vămilor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a cantității de 341.000 pachete țigări marca RED BÂND, indisponibilizate prin ord. nr. 8690/2000 a IPJ Constanța, Serviciul Cercetări Penale (țigări preluate de către societățile custode și distruse în baza proceselor-verbal nr. 3033 din 22 mai 2001, nr. 3069 din 23 mai 2001, nr. 3095 din 24 mai 2001 în conformitate cu O.G. nr. 27/2000 ).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte unei sume de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit ca situație de fapt următoarele:

În cadrul activităților de comerț cu cherestea, inculpatul D.M. l-a cunoscut pe cetățeanul irakian H.G.J., care l-a rugat să-i găsească pe raza județului Constanța și Tulcea spații de depozitare a unor mărfuri aduse din import.

Ca urmare, inculpatul D.M. l-a contactat pe directorul Complexului A. Tulcea cu care s-a înțeles să pună la dispoziție două depozite aflate în localitățile Cataloi și Baia, înțelegere materializată în contractul de închiriere nr. 1254 din22 august 2000 încheiat între SC S.M. SA și SC V.S. SRL București, al cărui patron era H.J.

În urma unui comision, inculpatul D.M. se ocupa de distribuirea mărfurilor depozitate, având cunoștință de mărfurile ce urmau a fi depozitate și caracterul lor ilicit.

Pentru realizarea hotărârii infracționale, inculpatul D.M. l-a contactat pe martorul R.C., despre care cunoștea că lucrase în vamă și l-a întrebat dacă-l poate ajuta să vămuiască un container de pahare. Precizând martorul R.C. că-i este necesară o împuternicire autentică din partea firmei importatoare,

inculpatul i-a comunicat telefonic să se întâlnească a doua zi, respectiv 30

august 2000, cu fratele său inculpatul D.I.M. și reprezentantul firmei importatoare.

În ziua de 30 august 2000, inculpatul D.I.M., însoțit de H.J. s-au întâlnit cu martorul R.C. și s-au deplasat la notar pentru a-i fi autentificată împuternicirea nr. 1496, după care toți trei s-au deplasat la sediul firmei M. pentru întocmirea formalităților de eliberare a containerului nr. MAEU 778689.

Firma „V.S." SRL București având o datorie neachitată de 3048 dolari SUA, tânărul scund, tuns scurt, identificat în persoana

inculpatului D.M. a făcut plata acesteia, necesară pentru eliberarea containerului, cetățeanul străin fiind doar un simplu spectator (a se vedea

declarația martorului S.M ). Acest fapt a rezultat și din

declarația martorului R.C. care a arătat că s-au deplasat

împreună la firma M., unde inculpatul D.I.M. a scos un teanc de valută pe care l-a dat cetățeanului irakian care, la rândul lui l-a predat la ghișeu. Tot inculpatul D.M. a fost și cel care a achitat și suma de 7.000.000 lei, respectiv taxele de magazinaj și manipulare a containerului.

Cei trei s-au deplasat împreună la Banca Turco Română unde D.M.

a scos dintr-o sacoșă suma de 60.000.000 lei pe care cetățeanul

irakian i-a introdus în contul firmei V.S. SRL pentru achitarea taxelor vamale.

Numai după efectuarea tuturor acestor operațiuni, cei trei s-au despărțit, iar inculpatul D.I.M. și R.C. s-au deplasat în port.

Până să ajungă la sediul SC E.R. SRL, inculpatul D.I.M. i-a înmânat lui R.C. toate documentele necesare pentru întocmirea formalităților de vămuire (Invoice nr. 0019 din 5 august 2000, specificația nr. 0015 din 5 august 2000, certificatul de înmatriculare și codul fiscal al S.C. V.S. SRL, conosamentul și liberul de import al firmei M.).

Cu această ocazie, împuternicitul a constatat că toate documentele sunt corecte, urmând să se vămuiască un container cu pahare din sticlă.

Ajungând la sediul SC E.R. SRL, martorul R.C.

a intrat singur în biroul funcționarei F.M. care a observat că factura comercială externă nu conținea condiția de livrare și specificația nu conținea greutatea netă a mărfii, motiv pentru care i-a solicitat să completeze actele. R.C. i-a comunicat inculpatului D.I.M. cele constatate, iar acesta din urmă l-a sunat

pe fratele său D.M. după care a plecat cu documentele. Peste o oră

s-a întâlnit din nou cu R.C., căruia D.I.M. i-a dat toate actele completate, de data aceasta corect.

Lucrătoarea vamală F.M. a întocmit declarația vamală de

import nr.

19823 din 30 august 2000 înregistrată la Biroul Vamal Constanța cu nr. 5172 din 30 august 2000.

Cei doi s-au deplasat ulterior pentru efectuarea controlului fizic al containerului, ce s-a efectuat prin sondaj, ocazie cu care vameșul D.C. a găsit în coletele desfăcute pahare din sticlă, astfel că a validat declarația vamală și a înmânat-o lui R.C.

După ce acesta din urmă a achitat câteva sute de mii de lei, primiți

de la inculpatul D.I.M., reprezentând diferența la taxele vamale,

s-a dat liberul de vamă.

Containerul a fost încărcat pe autotrenul pus la dispoziție de societatea M. cu destinația comuna Baia, județul Tulcea, după care, inculpatul D.I.M. a plecat. Când au iești din port, R.C. i-a înmânat șoferului C.S. declarația vamală și cheile de la lacătul cu care era asigurat containerul, spunându-i că în

orașul Ovidiu - Baza 13 - va fi contactat de o altă persoană, fostul lucrător

vamal plecând apoi la domiciliul său.

Ajuns la Ovidiu, șoferul s-a întâlnit cu inculpatul D.M. care i-a

spus că-l va aștepta în comuna Baia, județul Tulcea, iar în acest timp, D.M. a angajat manipulanți contra sumei de 100.000 lei ROL de persoană, care au descărcat containerul la depozitul din comuna Baia. După terminarea acestei operațiuni, inculpatul a asigurat ușile de la

magazie cu un lacăt. La solicitarea șoferului, a refuzat, să semneze și să ștampileze scrisoarea de transport, motivând că nu are ștampila, cu toate că nimic nu-l împiedica să semneze.

În ziua de 2 septembrie 2000, cu ocazia controlului efectuat în acest depozit, organele de poliție au găsit 57 cutii cu pahare din sticlă și 121 cutii în care se găseau câte 2 baxuri de țigări marca RED BÂND. Toată marfa a fost ridicată și indisponibilizată.

2) în ziua de 31 august 200, inculpatul C.E.M. a fost contactat telefonic de inculpatul D.M. care i-a spus să se deplaseze la gara CFR Constanța să se întâlnească cu un cetățean irakian.

Inculpatul C.E.M. s-a întâlnit în locul stabilit cu un cetățean care i-a înmânat o sacoșă cu documente despre care i-a spus că

trebuie să le predea aceluiași R.C.

După ce a primit actele de la inculpatul C.E.M., R.C. a constatat că urmează să facă demersuri în

vederea vămuirii unui container cu articole de îmbrăcăminte second-hand.

Cei doi s-au deplasat în Portul Constanța unde i s-a spus împuternicitului că în cargomanifest sunt erori și trebuie modificat. Deoarece se făcuse târziu, s-a stabilit să se întâlnească a doua zi, lucru care s-a și întâmplat.

Martorul S.G.N. - lucrător vamal a întocmit declarația

vamală de import nr.

19882 din 1 septembrie 2000, iar martorul A.S.

a verificat documentele constatând că sigiliul de la container este același cu cel menționat în conosament.

După validarea declarației vamale s-a dat liberul de vamă, R.C. a achitat taxele vamale în sumă de 28.472.929 lei, bani pe care i-a primit de la inculpatul C.E.M.

Ulterior containerul a fost încărcat în autotrenul condus de M.D. căruia R.C. i-a spus că trebuie să se deplaseze în comuna Baia, județul Tulcea, așa cum i-a comunicat inculpatul.

Inculpatul C.E.M. s-a întâlnit cu inculpații D.M. și D.I.M. și au plecat cu autovehiculul marca Cielo cu nr. spre comuna Baia. Înainte de a pleca, inculpatul D.M.

i-a rugat pe numiții P.D. și G.G. să meargă cu el să

ajute să descarce un container cu marfă în comuna Cataloi, județul Tulcea.

În timp ce se deplasa spre comuna Baia, conducătorul auto M.D. a fost oprit de ocupanții autovehiculului marca Cielo, iar inculpatul C.E.M. i-a comunicat că punctul de destinație s-a schimbat, urmând să meargă la Cataloi, și nu la Baia, cum i se spusese inițial.

Ajungând cu toții la silozul de la Cataloi, martorii G.G. și

P.D. au început descărcarea containerului. Șoferul autotrenului

împreună cu M.D. nu au asistat însă la această operațiune, deoarece au plecat la Tulcea pentru a servi masa.

Cu ocazia descărcării, cei doi inculpați rămași au putut vedea cu ușurință că în container nu se afla marfă second-hand, ci țigări inscripționate „RED BÂND KING SIZE - FILTER CIGARETTES".

Mai mult decât atât, la un momente dat numitul G.G. l-a

întrebat pe inculpatul C.E.M. dacă poate să ia niște țigări și deoarece a primit răspunsul afirmativ, a luat 5 cartoane cu țigări

pe care Ie-a pus în portbagajul mașinii sale marca Dacia.

După finalizarea operațiunii de depozitare, inculpatul D.M. a asigurat depozitul cu 2 lacăte și i-a dat numitului M.D. pentru transport suma de 200 dolari SUA și 600.000 lei.

În drum spre Constanța, organele de poliție au oprit pentru control autovehiculele marca Dacia în care se aflau numiții G.G. și P.D. și marca Cielo, în care se aflau cei trei inculpați. în portbagajul acestor mașini s-au găsit 5 respectiv 6 cartoane de țigări marca RED BÂND. Despre cele 5, s-a precizat că au fost luate cu consimțământul inculpatului C.E.M.

Prin activitatea lor infracțională, inculpații au prejudiciat statul român

reprezentat de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală cu suma de 2.037.090.888 lei, reprezentând drepturi vamale neachitate, calculate conform adresei nr. 11182 din 5 septembrie 2000.

S-a constatat că datoria vamală s-a stins prin confiscarea definitivă a bunurilor, iar ca urmare a confiscării speciale pretențiile părții civile

Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională

Vamală au fost considerate nefondate.

Pentru restabilirea situației anterioare, cantitatea de pahare din sticlă

s-a restituit către S.C. V.S.SRL București pentru care s-a achitat

taxa vamală.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații D.M., D.I.M., C.E.M. au declarat apel.

În susținere apelului ( cu ocazia dezbaterilor din 30 octombrie 2007 și 24 ianuarie 2008 ) procurorul a arătat:

- cu privire la motivele de apel formulate în scris că nu înțelege să susțină primul motiv de apel care vizează schimbarea încadrării juridice din art. 215 C. pen. în art. 215 alin. (5) C. pen., întrucât nu și-l însușește, însă înțelege să mai formuleze două motive de apel respectiv: pentru doi dintre inculpați D.M. și D.I.M. instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul că nu a reținut perioadele de arest preventiv de la data de 2 martie 2001 până la data de 24 octombrie 2001, iar pe de altă parte, cu privire la motivul care vizează

individualizarea pedepsei aplicate a precizat că, pentru cei trei inculpați, în

mod greșit instanța, față de împrejurările concrete ale comiterii faptei a reținut circumstanțe atenuante pentru cei trei inculpați;

- soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru încălcări vizând aspecte de ordin procedural, cât și de ordin material. În cel de-al doilea ciclu procesual nu s-au avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor și încadrările juridice pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care au rezultat din mijloacele de probe administrate - depozițiile martorilor audiați. Nu s-au pus în discuția părților noile încadrări juridice rezultate din desfășurarea procesului penal. În aceste condiții, dintr-un anumit punct de vedere s-a încălcat principiul nemijlocirii, însă este o nulitate relativă ce poate fi remediată de instanța de apel, sens în care, inculpații trebuiau condamnați pentru infracțiunea prevăzută e art. 177 C. vamal și nu pentru cea prevăzută de art. 178 C. vamal: din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații s-au prezentat la organul vamal cu documente din care nu rezultă realitatea, fapt ce a făcut posibilă înșelarea statului prin declarații vamale care nu corespund realității, respectiv că în data de 30 august 2000 și 1 septembrie 2000, au determinat cu intenție pe martorul R.C. care a acționat fără vinovăție, să prezinte autorităților vamale documente comerciale cu conținut nereal, în scopul obținerii unui folos material pentru sine sau pentru altul prin sustragerea bunurilor de la aplicarea corectă a regulamentelor vamale cauzând astfel un prejudiciu deosebit de mare, la vremea respectivă estimat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Vămilor, la suma de 7 miliarde;

că nu-și însușește motivul de apel care vizează acțiunea civilă și apreciază că așa cum este prevăzut în Codul vamal în art. 165, în acest

caz, prejudiciul a fost stins prin confiscarea bunurilor care au făcut obiectul

activității infracționale;

inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în condițiile alin. (2) pentru inculpații D.M. și D.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 în referire la art. 177 C. Vamal și art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât, din depozițiile martorilor audiați și cu precădere a lui R.C., că aceștia au cunoscut cu certitudine care este conținutul containerelor pe care le-au descărcat în cele două puncte de la Baia și Mihail Kogălniceanu, cunoșteau exact că urmează să săvârșească și infracțiunea de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care a apreciat că, încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.;

cu privire la inculpatul C.E.M. în mod corect s-a

reținut încadrarea juridică referitor la acesta, dar în mod greșit circumstanțele atenuante, în condițiile în care, valoarea prejudiciului produs statului, care ulterior s-a compensat este deosebit de mare, modalitatea în care a conlucrat cu cei doi inculpați la săvârșirea ultimei infracțiuni, de unde a rezultat clar că în mod greșit inculpatul a fost condamnat la infracțiune în forma sa continuată în condițiile în care din probele administrate în cauză nu a rezultat decât că a participat la săvârșirea unei singure fapte, chiar dacă în faza de judecată a rezultat implicit că acesta ar fi participat și la săvârșirea primelor fapte nefiind dovedită cu certitudine participarea sa la infracțiunea din 30 august 2002;

în mod corect trebuiau reținute fapta de înșelăciune C. pen. și cea

prevăzută de la art. 177 C. vamal;

Față de aceste împrejurări, soluția instanței de fond urmează să fie

desființată și, prin reaprecierea întregului material probator, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrărilor juridice pentru care inculpații au fost condamnați, se impune admiterea apelului, desființarea soluției instanței pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, condamnarea celor doi inculpați D.M. și D.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 177 C. vamal și art. 215 alin. (2) C. pen., față de modalitatea comiterii faptelor, iar pentru inculpatul C.E.M. să se constate că acesta a săvârșit o singură faptă, întrucât, la prima faptă nu a rezultat că acesta a participat în mod nemijlocit la comiterea ei.

Cu privire la motivul care vizează individualizarea pedepsei a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate celor trei inculpați avându-se în vedere împrejurările și modalitățile în care s-au comis faptele și înlăturarea acestora cu aplicarea unor pedepse în consecință.

Apelurile inculpaților au vizat următoarele:

- pentru apelantul inculpat D.M. nu s-au respectat dispozițiile din decizia de trimitere, de găsire a cetățeanului irakian H.J., confruntare cu acesta, cu ceilalți martori și între inculpați; în speță, există concurs între o lege generală - Codul penal, art. 215 alin. (2) sau 5 și

situația prevăzută expres în Codul vamal - art. 177 dacă Codul vamal este l

ege specială există incompatibilitate absolută între infracțiunea de drept comun de înșelăciune art. 215 alin. (2) și chiar cu alin. (5) C. pen. și art.

177 C. vamal, pentru că, în Codul vamal se arată clar că s-a prezentat

cineva la Autoritatea vamală cu documente care conțin elemente străine realității și în această situație, această formă specială de înșelăciune care la rândul ei are consecințe; inculpatul D.M. are o situație cel puțin ciudată, pentru că el este condamnat pentru participație improprie la infracțiunea prevăzută de art. 177 C. vamal, în sensul că, acesta, cu știință ar fi determinat pe cineva care din culpă ar fi folosit niște documente reale la Autoritatea Vamală ori J., a avut un mandatar, pe R., acesta fiind cel care, în baza procurii și în baza documentelor care erau necesare pentru acest import se prezintă la Autoritatea Vamală și nu inculpatul D.M., care nici nu a trecut pe acolo, nefiind decât cel care a însoțit un transport, nu a ajuns la Autoritatea Vamală și niciun fel de act nu a ajuns în mâna lui; în condițiile

în care, în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nici J. și nici R. nu sunt vinovați, nu există participație improprie; în subsidiar, pentru că nu există niciun element care să-l lege pe inculpatul D.M. de vreo activitate și oscilația cu privire la încadrarea juridică a faptelor a arătat că nu există niciun fel de element pentru a se contura vreo vinovăție a acestuia și atunci a solicitat achitarea inculpatului pentru că fapta nu există;

- pentru apelantul inculpat C.E.M. nu s-au respectat dispozițiile hotărârii de restituire a cauzei; nu poate exista participație improprie la cele două infracțiuni reținute în sarcină fără o

formă de vinovăție de vreme ce procurorul nu s-a pronunțat în rechizitoriu

cine este autorul;

- pentru apelantul inculpat D.I.M., pentru a se respecta

dispozițiile anterioare a celor două instanțe, care au apreciat că urmărirea penală trebuie completată cu unele aspecte privind calitatea inculpaților în

raport cu prevederile art. 177 C. vamal; pe fondul cauzei a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., deoarece în lipsa unui autor al faptei principale nu se poate reține o participație improprie sub aspectul caracterului ilicit și al urmării faptei.

Prin decizia penală nr. 7/P de la 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 93/118/2005, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații D.M., D.I.M., C.E.M.,

împotriva

sentinței penale nr. 602 din data de 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 1189/2005 (nr. unic 93/118/20005), a desființat hotărârea atacată și, rejudecând a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. pentru cei trei inculpați în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, pentru inculpații D.M. și D.I.M., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d) C. pen. au fost condamnați inculpații D.M. și D.I.M. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate celor 2 inculpați.

Conform art. 82 C. pen. a fixat termenul de încercare de câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare.

În baza art. 359 C. pen. s-a atras atenția inculpaților D. cu privire la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpaților D.M. și D.I.M. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza

și b) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C. pen.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.E.M. la pedeapsa de 1 an 1 lună 19 zile închisoare.

A fost înlăturată aplicarea pedepselor complementare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul în sumă de 150 lei pentru av. A.D. se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 70 de la 9 februarie 2004, Tribunalul Constanța a dispus, în baza art. 300 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 333 alin. (1) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale în sensul identificării martorului H.G.J. și confruntării acestuia cu inculpații și martorul R.C.; hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 258/P/16 aprilie 2004

a Curții de Apel Constanța, respingând recursul procurorului.

Cu ocazia reluării urmăririi penale, organele de urmărire penală au constatat că cetățeanul irakian H.G.J. figurează, în evidența

Direcției Pașapoarte Străini și Probleme de Migrări, că a intrat în România

la data de 12 mai 1999 fără nicio ieșire din țară, dar nu au reușit găsirea lui.

Cum, pe de-o parte, din verificarea semnăturii de pe mandatul din 30 august 2000 de împuternicire nu semăna cu modelele de semnături făcute de cetățeanul irakian pe documentele de constituire a societății, iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit prin alte probe implicarea acestuia în activitatea infracțională a inculpaților, participarea acestora, constând în „determinarea martorului R.C. să săvârșească faptele (fără vinovăție) și nu a cetățeanului irakian", procurorul nu s-a putut

conforma hotărârii instanței din motive obiective, așa încât motivul de apel

de restituire a cauzei la procuror este neîntemeiat; mai mult, în condițiile art. 332 C. proc. pen. (art. 333 C. proc. pen. a fost abrogat), restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale numai este posibilă.

De asemenea, instanța de apel a considerat că motivele de apel

privind trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță nu sunt fondate, deoarece punerea în discuție a schimbărilor de încadrare juridică conform

art. 334 C. proc. pen. s-a realizat de către instanța de apel, având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, părțile nu au suferit vreo vătămare care să nu fi putut fi înlăturată decât prin desființarea sentinței (opinie însușită de către parchet prin concluziile procurorului din

30 octombrie 2007 ) și nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În același sens, apelanții inculpați au precizat că punerea în discuție a schimbării încadrării juridice s-a făcut de către apărare, dispoziția referitoare la termenul pentru pregătirea apărării îi viza numai pe inculpați, aceștia au dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau să solicite un termen pentru pregătirea apărării ori procurorul de ședință, prezent la dezbaterile în primă instanță, a discutat în concluziile formulate pe fondul cauzei cu privire la schimbarea de încadrare juridică a faptelor, fără să ceară acordarea unui termen pentru pregătire împrejurare în care funcția de acuzare nu a fost afectată și dacă nimeni nu a cerut ca dosarul să fie

repus pe rol și rediscutat acest aspect nu se justifică trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță pentru aplicarea art. 334 C. proc. pen.

Pe fond, pe baza probelor administrate, a rezultat cu certitudine că la data de 30 august 2000, inculpații D.M. și D.I.M., iar la data de 31 august 2000, împreună și cu inculpatul C.E.M. l-au angajat pe martorul R.C. să se ocupe de operațiile vamale pentru două containere cu anumite mărfuri menționate în înscrisuri și alte mărfuri în realitate, activitate în cadrul căreia martorul a prezentat autorităților vamale ( fără să fie în cunoștință ) documente vamale falsificate pe baza cărora s-a dat „liberul de vamă".

Inculpatul D.M. s-a ocupat de închirierea spațiilor de depozitare a țigărilor din cele două containere, scoase din port, fără plata taxelor vamale corespunzătoare.

Inculpatul D.M. l-a contactat pe martorul R.C. pentru a se ocupa de vămuirea containerelor.

La cererea inculpatului D.M., inculpatul D.I.M. s-a întâlnit cu martorul R.C., l-a condus la notar care i-a autentificat împuternicirea nr. 1496 pentru întocmirea formalităților de eliberare a containerelor.

Inculpatul D.I.M. a dat banii pentru achitarea datoriei (taxe

de magazinaj și manipulare) firmei V.S.SRL București, fără de care nu se elibera containerul.

Inculpatul D.I.M. i-a înmânat martorului R.C. toate documentele necesare pentru întocmirea formalităților de vămuire (invoice nr. 0019 din 5 august 2000 specificația nr. 0015 din 5 august

2000, certificatul de înmatriculare și codul fiscal al S.C V.S.SRL, conosamentul și liberul de import al firmei M.).

Constatându-se cu ocazia verificării documentelor o eroare, inculpatul D.I.M. l-a contactat pe inculpatul D.M., apoi a luat toate actele și a revenit pentru o oră cu ele completate corect.

Inculpatul D.I.M. i-a dat martorului R.C.

sumele de bani achitate pentru diferența de taxe vamale după care s-a dat

liberul de vamă.

Inculpatul D.M. a așteptat autotrenul cu 121 cutii în care se găseau câte două baxuri de țigări marca RED BÂND, în Ovidiu și l-a trimit la depozitul din Baia. De asemenea, inculpatul D.M. a angajat manipulanți care au procedat la descărcarea containerului cu care ocazie s-a reținut că erau câteva cutii cu pahare de sticlă ( conform documentelor) și cutiile cu țigări marca „RED BÂND".

Inculpatul D.M. a asigurat ușile magaziei cu un lacăt și a refuzat să semneze și să ștampileze scrisoarea de transport.

În ziua următoare, 31 august 2000, inculpatul D.M. l-a

contactat pe inculpatul C.E.M. pentru a se întâlni cu un

cetățean irakian în zona Gării C.F.R. Constanța.

Cetățeanul irakian (rămas neidentificat ) i-a înmânat inculpatului C.E.M. o sacoșă cu documente pe care a predat-o martorului R.C. care a constatat că trebuiau folosite la vămuirea unui alt container cu articole de îmbrăcăminte second-hand.

În continuare, inculpatul C.E.M. și martorul

R.C. s-au deplasat în port unde s-a amânat operațiunea

de vămuire din cauza unor erori în cargomanifest.

Astfel, în ziua de 1 septembrie 2000, după validarea declarației vamale, s-a dat liberul de vamă.

Inculpatul C.E.M. i-a dat martorului R.C. banii pentru plat taxelor vamale aferente mărfurilor menționate în

documente.

Containerul a fost încărcat în autotrenul condus de martorul D.M.

Inculpatul C.E.M. s-a întâlnit cu inculpații D.I.M. și D.M. și pe traseu i-a comunicat martorului M.D.

că punctul de destinație este Calaoi, nu Baia.

Ajungând cu toții la silozul din Calaoi, la rugămintea inculpatului D.M., martorii G.G. și P.D. au procedat la

descărcarea mărfii, constatând că în container erau țigări și nu articole de

îmbrăcăminte.

La sfârșit, inculpatul D.M. a asigurat depozitul și i-a achitat

martorului M.D. contravaloarea transportului.

Pe drumul de întoarcere, cele două autoturisme în care se aflau martorii G.G. și P.D., respectiv cei trei inculpați

D.I.M., D.M. și C.E.M. au fost oprite de

poliție care au găsit cartoanele cu țigări provenite din containerul descărcat la Calaloi.

Aceste elemente certe au condus la concluzia că inculpatul D.I.M.

și D.M., frați au inițiat și organizat activitatea infracțională de

introducere în țară a țigărilor cu eludarea taxelor vamale ( prin prezentarea

autorităților vamale de documente falsificate ) pe care urmau să le valorifice în interes propriu, iar în această operațiune a fost antrenat la data de 31 august 2000 și inculpatul C.E.M.

Apărarea inculpaților a fost înlăturată de declarațiile martorilor

R.C., care a arătat că inculpatul D.M. l-a contactat

pentru efectuarea operațiilor vamale la cele două containere, inculpatul D.I.M. i-a dat banii pentru plata taxelor vamale, după vămuire, inculpatul D.M. se ocupa de preluarea containerelor, cei doi inculpați D. s-au comportat ca și când făceau parte din firma importatoare, că nu a remarcat alte persoane care să se fi ocupat de acele bunuri importate, M.D., care a precizat că inculpații D.M. și C.E. au însoțit transportul din 2 septembrie 2000, i s-a adus la cunoștință că era altceva în container decât marfa din documentele vamale, coroborate cu procesele-verbale de constatare întocmite de lucrătorii de poliție la 1-2 septembrie 2000 cu ocazia controalelor efectuate la cele două depozite, respectiv a autoturismului Cielo și a autoturismului Dacia în care se aflau inculpații D.M., D.I.M., C.E.M., găsindu-se cartoanele cu țigări provenite din cele două containere pentru care documentele vamale evidențiau cutii cu pahare de sticlă și obiecte de îmbrăcăminte second-hand, în niciun caz țigări.

Împrejurarea că, în cauză, nu s-a dovedit implicarea unuia sau mai multor cetățeni irakieni - presupuși reprezentanți ai firmei importatoare nu are relevanță, deoarece acțiunile celor trei inculpați îi acuză fără dubiu: ei s-au ocupat îndeaproape de aceste activități de la găsirea spațiului de depozitare, de contactul cu persoanele îndreptățite, de însoțirea cetățeanului irakian la încheierea contractului de închiriere, la notar, - la găsirea persoanei care să ajute la întocmirea formalităților vamale, au achitat cheltuielile de transport, au asigurat descărcarea, găsirea și plata manipulanților, asigurarea sub cheie a mărfurilor depozitate, au făcut demersuri pentru clarificarea neconcordanțelor din actele vamale fără a mai contacta pe importator, fiind clară implicarea inculpaților și folosirea societății importatoare în desfășurarea activității infracționale; suma de 3000 dolari către A.A.B. , deși reprezenta datoria societății importatoare S.C. „V.S.„ SRL și în mod normal ar fi trebuit achitată de această societate, a fost achitată tocmai de inculpații D. pentru ca cele două importuri să fie vămuite și depozitate în siguranță, iar dacă frații D. ar fi avut sarcina doar de găsire a depozitului, nu s-ar mai

fi simțit datori să presteze toate aceste activități fără a primi în schimb nicio recunoaștere, fapt ce nu a confirmat susținerea inculpatului D.M. privind primirea unui comision. Totodată, concluzia că inculpații cunoșteau de introducerea în țară a țigărilor, că în containere se găsesc alte mărfuri decât cele declarate (pentru inculpatul C.E.M. numai cu privire la cel de-al II-lea transport), se desprinde și din faptul că, deși era prezent în Constanța ( potrivit propriilor declarații ), presupusul reprezentant al firmei importatoare nu s-a prezentat în port pentru vămuire, inculpații împuternicindu-l pe R.C., această împrejurare întărește și dubiile asupra autenticității cetățeanului

irakian H.J. ca reprezentant al societății de import. Toate aceste elemente au demonstrat activitatea infracțională pusă la punct minuțios de

inculpații D.M., D.I.M., la cel de-al doilea container și cu participația inculpatului C.E.M., indiferent de participația cu sau fără vinovăție a altor făptuitori ( imposibilitatea tragerii acestora la răspundere penală, neîmpiedicând sancționarea celor trei inculpați în condițiile în care răspunderea penală este personală ).

Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpaților D.M., D.I.M.

, C.E.M. care, cunoscând adevăratul conținut

al containerelor ce urmau a fi vămuite, l-au determinat pe martorul R.C. la prezentarea în vederea vămuirii a unor documente nereale cu privire la alte mărfuri decât cele supuse vămuirii, acesta acționând fără vinovăție, constituie infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru primii doi inculpați, aceștia acționând în două rânduri.

Codul penal asigură cadrul general al faptelor incriminate ca infracțiuni.

Alături de acesta, fapte penale pot fi prevăzute și prin legi care

conțin dispoziții cu caracter penal, derogatorii de la dreptul comun, privind

situații care necesită o reglementare specială.

Activitatea de „introducere sau scoatere din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri" a fost reglementată prin

Codul vamal - Legea nr. 141/1997, în vigoare în august-septembrie 2000.

Pe lângă normele privind activitatea de vămuire a bunurilor, Legea

nr. 141/1997 conține și norme cu caracter penal, incriminând separat fapte

de nerespectare a unor dispoziții legale cu ocazia introducerii sau scoaterii

din țară a bunurilor de către persoane fizice sau persoane juridice.

Potrivit art. 177 din Legea nr. 141/1997, fapta de folosire, la

autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale,

care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de „folosire de acte nereale".

În aceste condiții, deși sfera de aplicare a art. 215 C. pen. este cuprinzătoare - orice prezentare falsă a realității, urmată de producerea

unei daune fiind o înșelăciune, față de caracterul special, art. 177 din Legea nr. 141/1997 are prioritate, în raport cu norma C. pen., impunându-se schimbarea încadrării juridice pentru toți cei trei inculpați.

Deși s-a susținut de către inculpați că responsabilitatea folosirii documentelor comerciale și de transport, precum și a corespondenței dintre documente cu bunurile prezentate în vamă, revine mandatarului împuternicitului care a acționat în baza împuternicirii s-a constatat că împuternicitul a acționat fără vinovăție, în baza unor documente prezentate de inculpați, documente despre care nu avea cunoștință că atestă date nereale, încărcătura containerelor fiind alta. Deci, există astfel autor, martorul R.C. care a acționat fără vinovăție.

Or, conform art. 31 alin. (2) C. pen. este pedepsită „determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție."

Prin urmare, pentru considerentele arătate, apelurile au fost considerate ca fondate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise și, desființând hotărârea atacată, s-a schimbat încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. pentru cei trei inculpați în infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, pentru inculpații D.M. și D.I.M. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților.

În raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., printre care și pericolul social concret al faptelor dat de modul minuțios de comitere al faptelor, pregătirea activității infracționale, antrenarea unor persoane care au săvârșit fapte penale fără vinovăție, valoarea ridicată a taxelor eludate, chiar dacă prejudiciul s-a recuperat integral, s-a aplicat inculpaților pedeapsa închisorii. La stabilirea cuantumului pedepselor, s-a avut în vedere contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, respectiv caracterul de repetabilitate pentru inculpații D.M. și D.I.M., implicarea accentuată a inculpatului D.M., care i-a

implicat și pe inculpații D.I.M. și C.E.M., dar și

pe martorul R.C., precum și de circumstanțele

atenuante evidențiate și aplicate de către instanța de fond conform art. 74,

art. 76 C. pen.

Circumstanțele personale ale inculpaților D.M. și D.I.M., tineri, cu familii întemeiate, nivelul de instruire școlară, au un loc de muncă care le asigură existența, creează convingerea că scopurile pedepsei pot fi realizate fără executare, prin suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen.; în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termenul de încercare de câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare din cei doi inculpați și, în

baza art. 359 C. pen., li s-a atras atenția cu privire la art. 83 C. pen.

referitor la revocarea suspendării.

Având în vedere caracterul de exemplaritate și exigențele pe care Ie-a impus alegerea în autoritățile publice sau ocuparea unor funcții elective publice, incompatibile cu situația de condamnat pentru fapte de fraudare a statului, în baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților D.M. și D.I.M., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

și b) C. pen. cu suspendarea executării și acestei pedepse accesorii potrivit art. 71 alin. ultim C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.E.M., față de participarea efectivă a acestuia la săvârșirea infracțiunii, de faptul că a fost

o lungă perioadă de timp în detenție pentru această faptă, pedeapsa a fost aplicată într-un cuantum proporțional cu durata arestului preventiv care a făcut ca asigurarea prevenției și reeducarea inculpatului să se fi realizat deja, în condițiile art. 74 - art. 76 C. pen., circumstanțe aplicate în mod justificat de către instanța de fond și pentru acest inculpat.

S-a înlăturat aplicarea pedepselor complementare, pedepsele principale fiind sub minimul legal prevăzut de art. 65 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpații D.M., M.I.D. și C.E.M., fără a arăta motivele de recurs formulate în scris.

La termenul de judecată de la 24 aprilie 2008, în recurs, Înalta Curte

apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurentul inculpat C.E.M., pentru a i se da posibilitatea acestuia să-și angajeze apărător, asistența juridică fiind obligatorie în raport de dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen. și art. 6 din CEDO, precum și față de lipsa de procedură cu recurenții inculpați D.M. și D.I.M. a căror citare se impune a fi efectuată prin afișare la Consiliul Local Constanța în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen. a amânat cauza la 5 iunie 2008, dispunând menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din consemnările din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la filele 33-34 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat C.E.M. a învederat că inculpatul muncește în străinătate, însă

cunoaște termenul, întrucât a semnat împuternicirea avocațială și depune

motivele de recurs formulate în scris pentru inculpat.

Apărătorul recurenților inculpați D.M. și M.I.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursurilor declarate de

inculpați, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea

inculpaților arătând că din probe nu rezultă cu certitudine forma de participație la săvârșirea infracțiunilor.

Apărătorul recurentului inculpat C.E.M. a susținut oral motivele scrise de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 10 și 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, arătând că nu s-a stabilit corect situația de fapt, nu a fost audiat importatorul, nu au fost efectuate confruntări așa încât nu s-a dovedit în mod cert participația improprie a inculpatului,

referitor la care nu există nicio motivare, apreciind că se impune achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursurile declarate a arătat că acestea ar fi admisibile, în temeiul art.

385

pct. 5 C. proc. pen., referitor la lipsa procurorului la judecarea cauzei, sub acest aspect, susținând că nu s-a dat cuvântul procurorului asupra schimbării încadrării juridice nici la fond, nici în apel, ceea ce duce la nulitatea absolută a celor două hotărâri.

În subsidiar, în măsura aprecierii ca neîntemeiat al acestui prim motiv, a solicitat, respingerea, ca nefondate, a recursurilor inculpaților, întrucât probatoriul face pe deplin dovada vinovăției acestora.

Apărătorul recurenților inculpați D.M. și M.I.D., având cuvântul cu privire la motivul de casare invocat de procuror, a solicitat respingerea acestuia, întrucât este o nulitate relativă, nefiin

§ Cauze similare