ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1853/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4771 din 17

decembrie 1997, Judecătoria Timișoara, a condamnat pe inculpații:

- A.S.M. la 3 ani și 6 luni

închisoare și pe

- G.J. la 3 ani închisoare, ambii

pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- F.M. și

- A.S.H. la câte 2 ani și 6 luni

închisoare fiecare, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.

Totodată, inculpații A.S.M. și G.J.

au mai fost condamnați fiecare la câte 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

de rupere de sigilii, prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen., câte un an

închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și câte un an închisoare, pentru uz de

fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar inculpații F.M. și A.S.H. la câte un an

închisoare fiecare, pentru fals material în înscrisuri oficiale [(art. 288 alin.

(1) C. pen.)

]

și uz de fals (art. 291 C. pen.),

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepse constatate grațiate

conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.

Inculpații au fost obligați să

plătească în solidar, părții civile Direcția Regională a Vămilor Timișoara, o

sumă de bani cu titlu de despăgubiri și penalități de întârziere de la 14

august 1995, până la achitarea prejudiciului.

S-a reținut că, în perioada

februarie – martie 1994, inculpații A.S.M. și G.J., fiind ajutați de

coinculpații F.M. și A.S.H., prin falsificarea documentelor contabile, au

introdus fraudulos în țară diverse cantități de țigări, producând Direcției

Regionale a Vămilor o pagubă de 1.479.970.198 lei.

Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1148

din 28 septembrie 1998, admițând apelurile declarate de procuror, inculpați și

de o parte civilă (S.C. A.B.C. N.D. S.R.L. Timișoara, în prezent S.C. P. A.B.C.

S.R.L.) a redus pedepsele aplicate inculpaților la câte 2 ani închisoare și

conform art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării

acestora.

În temeiul art. 170 C. proc. pen., a

dispus restituirea către partea civilă a unei cantități de țigări, iar dacă

aceasta nu este posibilă în natură, să i se plătească contravaloarea bunurilor

la prețul actualizat.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 8848 din 31 mai 1999 a admis recursul declarat de partea civilă S.C.

A.B.C. N.D. S.R.L. Timișoara și a trimis dosarul spre rejudecare Judecătoriei

Timișoara, pentru a fi introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă

civilmente, Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, au fost respinse

recursurile declarate de procuror și de către inculpații A.S.M. și G.J.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

atacată cu recurs în anulare (nr. 1872 din 12 iunie 2000) a introdus în cauză,

în calitate de parte responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș

care, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a

obligat-o să plătească părții civile recurente o sumă de bani cu titlu de

despăgubiri.

De asemenea, Ministerul Finanțelor a

fost îndreptățit să ridice de la C.E.C. Timișoara diverse sume de bani

consemnate la dispoziția instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că partea civilă, la data de 22 aprilie 1994, a

cumpărat de la inculpați cu forme legale și cu acte înregistrate în evidența

contabilă la mai multe cartușe de țigări care i-au fost lăsate în custodie.

Ulterior, la 21 iunie 1994,

lucrătorii de poliție au ridicat întreaga cantitate de țigări de la partea

civilă care le-a avut în custodie și le-a predat altei societăți comerciale

pentru valorificare.

S-a concluzionat că Ministerul

Finanțelor reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în raporturile

juridice și ca atare, are calitate procesuală pasivă.

Tribunalul Timiș a respins apelurile

declarate de procuror și de partea responsabilă civilmente Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat Timiș, iar Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de

aceeași parte responsabilă civilmente (deciziile nr. 1872/2000 și, respectiv

nr. 326/2001).

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, considerând că nu sunt legale sub aspectul modului

de soluționare a laturii civile.

În acest sens, s-a susținut că, în

mod greșit prima instanță a introdus în cauză în calitate de parte responsabilă

civilmente Ministerul Finanțelor Publice și obligată la plata unor despăgubiri.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen.,

persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru

pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte

responsabilă civilmente.

De asemenea, conform art. 16 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., introducerea în procesul penal a persoanei

responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu, fie în cursul

urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de

sesizare.

Persoana responsabilă civilmente

poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești,

la prima instanță luând procedura din stadiul în care s-a aflat în momentul

intervenției.

Ca atare, partea responsabilă civilmente

răspunde din punct de vedere civil pentru fapta altuia, respectiv a

inculpatului prin care a cauzat un prejudiciu material.

Prin urmare, va exista răspunderea

părții responsabile civilmente, numai dacă se stabilește că sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege pentru existența răspunderii civile proprii a

inculpatului.

În sfârșit, o altă condiție

importantă în vederea atragerii răspunderii pentru altul, este aceea a

preexistenței anumitor raporturi, expres prevăzute de lege între autorul faptei

ilicite și el chemat să răspundă civil pentru acesta.

Dispozițiile legale în vigoare care

instituie și reglementează răspunderea civilă pentru fapta altuia, determinând

implicit calitatea de parte responsabilă civilmente a celui astfel răspunzător

sunt cuprinse în art. 1000 C. civ., art. 32 lit. d) C. fam., precum și Legea nr.

22/1969 și Legea nr. 136/1995.

Analizând aceste dispoziții și

hotărârile atacate cu recurs în anulare, se constată că nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de aceste norme legale.

Astfel, introducerea în cauză în

calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice nu

a fost făcută înainte de citirea actului de sesizare ci, cu ocazia folosirii

căii de atac a recursului.

În atare situație, au fost vătămate

interesele acesteia, deoarece nu a avut posibilitatea să administreze probe în

primă instanță și apel pentru a dovedi că nu are această calitate procesuală și

că partea civilă respectivă nu a fost un cumpărător de bună-credință.

Semnificativă este împrejurarea că

în primă instanță și în apel, partea civilă nu a cerut introducerea în cauză a

părții responsabile civilmente ci, doar a solicitat restituirea țigărilor

confiscate, deoarece s-a considerat „cumpărător de bună-credință”.

În acest sens, Tribunalul Timiș, admițând

apelul declarat de parte civilă a făcut aplicarea art. 170 C. proc. pen. și a

dispus restituirea bunurilor aflate în custodie la o altă societate comercială.

Totodată, fără o verificare temeinică

a hotărârilor, instanțele au reținut numai faptul că partea civilă a cumpărat,

cu forme legale, aceste țigări de la o societate aparținând inculpatului A.S.H.

care este ginerele patronului părții civile.

În atare situație, instanțele nu au

verificat condițiile în care au fost întocmite actele și nu au ținut seama de

relațiile dintre părți.

Pe de altă parte, acțiunea civilă

poate fi exercitată atunci când, prin infracțiune a fost lezat un drept

subiectiv sau un interes legitim și s-a cauzat o pagubă materială.

De asemenea, acțiunea civilă

aparține oricărei persoane care a suferit un prejudiciu prin infracțiune și se

poate exercita nu numai împotriva celor care au săvârșit fapta penală ci, și

contra părților civilmente responsabile sau a moștenitorilor acestora.

În speță, pe de o parte, între

acțiunea inculpaților ce au comis infracțiunea de contrabandă și prejudiciul

reclamat de partea civilă nu există nici un raport de cauzalitate, iar pe de

altă parte, fapta polițiștilor care au luat bunurile din custodia acelei părți

civile și le-au predat pentru valorificare unei alte societăți comerciale, nu

face obiectul acestui proces penal.

Mai mult, Ministerul Finanțelor

Publice nu poate răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente pentru

faptele unor persoane ce nu au fost trimise în judecată.

Este adevărat că, în sens larg,

Ministerul Finanțelor Publice, așa cum au reținut instanțele, reprezintă statul

în litigiile cu persoanele fizice sau juridice, însă în procesul penal poate

răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente numai pentru pagubele

provocate pentru fapta inculpaților, ceea ce presupune existența unui raport de

prepușenie în condițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

În speță, nu există nici un raport

de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciul produs părții civile și

ca atare, acțiunea civilă promovată de aceasta nu este admisibilă în acest

proces penal.

Pentru eventualele pagube produse

prin fapta polițiștilor, partea păgubită avea calea unei acțiuni civile

separate.

Admițând totuși că Ministerul

Finanțelor Publice ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente,

trebuia să fie introdus în cauză până la citirea actului de sesizare a

instanței.

Obligând Ministerul Finanțelor

Publice ca în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească

despăgubiri fără a avea calitatea respectivă, instanțele au pronunțat hotărâri

nelegale.

În consecință, recursul în anulare

urmează să fie admis și înlăturate dispozițiile referitoare la introducerea în

cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor

Publice și la obligarea acesteia la plata către partea civilă a unei sume de

bani cu titlu de despăgubiri.

Onorariul apărătorului din oficiu,

va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 1872 din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Timișoara,

deciziei nr. 804 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Timiș și deciziei nr. 326

din 12 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații A.S.M., G.J.,

F.M. și A.S.H.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la greșita soluționare a laturii civile prin introducerea în cauză, în

calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș și

obligarea acesteia la plata sumei de 2.270.245.059 lei cu titlu de despăgubiri

către partea civilă S.C. P. A.B.C. S.R.L. Timișoara, dispoziții pe care le

înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu în sumă de 450.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2003.