ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4569/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 144 din 27 martie 2002, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul P.M.M. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 248 1 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 7 aprilie 1998 până la 17 mai 1999, când inculpatul a fost pus în libertate, în baza deciziei penale nr. 1781/1999 a Curții de Apel Constanța. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 14 martie 1998, inculpatul G.A.

(condamnat în aceeași cauză), în calitate de reprezentant al SC B.T. SRL București, a prezentat documente vamale de transport și comerciale referitoare la ciocolate L., în loc de țigări A., inculpatului P.M.M. care, în calitate de controlor vamal, a efectuat un control fizic formal al mărfurilor, după care, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, a acordat liberul de vamă, cauzând, prin sustragerea de la plata taxelor vamale, un prejudiciu total de 12.092.880.135 lei. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 270/ P din 31 octombrie 2002, admițând apelul inculpatului P.M.M., a desființat sentința atacată și a schimbat, încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 248, raportat la art. 248 1 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 177 din Legea nr. 141/1997, text în baza căruia, a condamnat pe inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că nu a avut intenția de a nu vămui unele bunuri, și că nu cunoștea situația taxelor vamale, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpatului, pe baza materialului probator existent la dosar, și le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii. Fapta inculpatului P.M.M. a constat în aceea că a înlesnit activitatea infracțională a inculpatului G.A., de a importa 3.017.537 pachete țigări A., fără plata taxelor vamale, prin efectuarea conștient superficială a controlului fizic al mărfurilor și folosirea fără drept a ștampilei șefei de tură.

Sub acest aspect, a fost corect înlăturată apărarea sa, potrivit căreia ar fi acționat din culpă. Într-adevăr, în raport de numărul mare de containere, pe care trebuia să le vămuiască și de împrejurarea că era singur și nu avea dreptul să folosească ștampila șefei de tură, concluzia că el a prevăzut rezultatul faptei și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, este justă. Nici critica privind modul de individualizare a pedepsei nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericolul social al infracțiunii săvârșite, reflectat, în special, de modul în care a înțeles inculpatul să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în situația dată, și de urmările produse prin fapta sa, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a fost just individualizată și nu se impune reducerea ei.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.M.M. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul P.M.M., împotriva deciziei penale nr. 270 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.