ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5663/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Oradea, prin

sentința penală nr. 1708 din 30 octombrie 2002 a condamnat pe inculpații:

pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice și un an

închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1)

și art. 291 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare, sporită la 2 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.

288 alin. (1) C. pen. și, respectiv, instigare la infracțiunea de contrabandă

(trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru

controlul vamal), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 din Legea

nr. 141/1997 și

închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) și a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., a obligat în solidar, pe cei doi inculpați să plătească

1.678.714.446 lei părții civile Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând

drepturi vamale și majorări de întârziere.

S-a reținut că, în ziua de

25 ianuarie 2001, inculpatul I.S.A., lucrător vamal la Vama Borș, fiind instigat

de coinculpatul D.M., administrator la SC P.C. SRL București, prin încălcarea

atribuțiunilor de serviciu a acordat „liberul de vamă”, prin aplicarea

ștampilei, facilitând astfel intrarea în țară a două camioane ce transportau

din Belgia 40 tone carne pui, fără a se efectua controlul și în acest mod, s-a

eludat plata taxelor vamale de 1.681.714.446 lei.

De asemenea, inculpatul D.M.

a folosit mai multe documente fiscale fictive, respectiv, facturi fiscale și

certificate fitosanitare pentru punerea în vânzare a mărfii.

S-a mai reținut că

inculpatul D.M. a falsificat documente oficiale, iar trecerea frontierei de

stat a mărfurilor s-a făcut prin locurile stabilite pentru controlul vamal, iar

mărfurile transportate au fost cele declarate.

Tribunalul Bihor, prin

decizia penală nr. 119 din 24 februarie 2003, a admis în parte apelurile

declarate de procuror și de inculpați, a descontopit pedeapsa de 2 ani și 3

luni închisoare, aplicată inculpatului D.M. și a înlăturat sporul de 3 luni

închisoare, dispozițiile art. 71, art. 64 C. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de fals material în

înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestui

inculpat din art. 288 alin. (1) în art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen., pentru care îl condamnă la un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru care,

în baza art. 68

1

din același cod, a dispus suspendarea sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Cu privire la inculpatul

I.S.A. a înlăturat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și în baza art. 86

1

din același cod, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an și 6

luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

A redus despăgubirile la

743.865.593 și a respins apelul declarat de partea civilă.

La adoptarea soluției,

instanța de fond a reținut că, inculpatul D.M., fiind interesat de vânzarea

mărfii, a comandat și ajutat la punerea în circulație a înscrisurilor

falsificate de persoane neidentificate.

Totodată, partea civilă

D.G.V. București, este îndreptățită să primească doar taxele vamale neachitate

(743.865.598 lei), iar nu și contravaloarea mărfii.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 304 din 13 mai 2003, admițând recursurile declarate de

procuror, de inculpați și de partea civilă a descontopit pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului D.M. și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, iar în

baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor publice, prevăzută de art. 25, raportat la art. 248 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit celelalte două pedepse de câte un an

închisoare, dispunând ca inculpatul D.M. să execute, în final, un an

închisoare, pentru care a menținut suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Pe de altă parte, a

înlăturat aplicarea art. 86

1

și art. 86

3

cu privire la

inculpatul I.S.A. și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că

pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestuia pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen.,

este grațiată integral și condiționat.

A respins, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă D.G.V. – Direcția regională vamală

interjudețeană Bihor.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că hotărârile

instanțelor au fost pronunțate cu încălcarea legii, întrucât nu există determinarea

cu certitudine a vinovăției inculpaților sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 248 C. pen. și, respectiv, art. 25, raportat la art. 248 C. pen. și se

impune rejudecarea cauzei.

Recursul în anulare declarat

nu este fondat.

Probele administrate în

cauză confirmă vinovăția celor doi inculpați pentru infracțiunile reținute în

sarcina lor.

În cauză, nu se contestă că,

la data de 16 ianuarie 2001, SC P.C. SRL București, reprezentată prin managerul

D.M., a comandat la SC T. SRL Sibiu, două camioane frigorifice pentru

efectuarea unui transport de carne de pui din Belgia în România.

Urmare a acestei comenzi,

firma transportoare a direcționat spre Belgia, două TIR-uri autoizoterme,

conduse de șoferii S.I. și P.A. Acestea s-au deplasat la firma K.D.M., de unde,

la data de 19 ianuarie 2001 au încărcat în TIR-uri câte 20 tone carne de pui.

În dimineața zilei de 23

ianuarie 2001, cele două autoizoterme au ajuns în vama maghiară, iar șoferul

S.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.M. Acesta le-a solicitat celor doi

șoferi să aștepte până când va lua legătura cu ei un vameș român, care se va

ocupa de actele necesare la vamă.

La rândul său, inculpatul

I.S., în dimineața zilei de 23 ianuarie 2001, a fost sunat de inculpatul D.M.,

comunicându-i despre sosirea autoizotermelor încărcate cu carne de pui, care se

află în vama ungară.

În timp ce, cei doi șoferi

se mai aflau în vama maghiară, au fost văzuți de inculpatul I.S., care le-a

solicitat să intre în vama română, să predea câte un exemplar din C.M.R.-uri lucrătorului

vamal aflat pe artera de intrare TIR-uri, să parcheze mașinile în parcarea R.

și să aștepte întocmirea documentelor.

Toate aceste aspecte nu sunt

contestate de inculpatul I.S. și parțial sunt confirmate și de inculpatul D.M.

În ziua de 25 ianuarie 2001,

deși inculpatul I.S. era repartizat ca lucrător vamal la TIR-uri intrare, cea

mai mare parte din timp, a stat în autoturismul său parcat lângă bariera din

parcarea R., fiind văzut stând de vorbă cu paznicul S.C. (declarațiile

martorilor L.V. și O.G.).

Martorii S.I. și P.A.,

șoferii celor două TIR-uri, în declarațiile date la urmărirea penală și

instanță, au relatat că inculpatul I.S. a venit la ei în parcare, a aplicat

ștampila sa de lucrător vamal pe C.M.R.-urile aflate în posesia lor,

comunicându-le că toate formalitățile vamale au fost îndeplinite și că pot

să-și continue drumul, precizându-le și traseul.

În această modalitate, fără

obținerea declarației vamale de tranzit, cele două TIR-uri încărcate cu câte 2

tone carne de pui, au scăpat controlului vamal și plății taxelor vamale în sumă

de 743.865.598 lei, ca urmare a activității infracționale ale celor doi

inculpați.

Inițial, I.S. a contestat

aplicarea ștampilei pe C.M.R.-urile aflate în posesia celor doi șoferi în ziua

de 25 ianuarie 2001, când nu avea nici o competență legată de mașinile aflate

în parcare și care așteptau întocmirea formalităților vamale. După efectuarea

expertizei tehnice care a concluzionat că „imprimeurile ștampilei depuse pe

cele două scrisori de transport (C.M.R.) au fost executate cu ștampila

vameșului Ignat Sergiu”, inculpatul nu a putut oferi o explicație în legătură

cu acest aspect.

Corect, instanțele au reținut că

aplicarea ștampilei pe C.M.R.-uri nu certifica faptul că autovehiculele și

marfa au fost verificate de autoritatea vamală și că a fost acordat liberul de

vamă, ci doar că transporturile respective au intrat în țară printr-un birou

vamal de frontieră. Dar, așa cum rezultă din adresa nr. 3731 din 10 aprilie

2001 a D.G.V., ștampilarea documentelor care însoțesc tranzitul, se face după

prezentarea declarației vamale.

Martorii L.V., O.G. și D.A.

(lucrători vamali) au relatat despre consecințele care le produce aplicarea

ștampilei individuale a unui lucrător vamal.

Discuțiile purtate de I.S.

cu șoferii TIR-urilor, după aplicarea ștampilei pe documentele menționate, că

formalitățile vamale au fost încheiate și că pot pleca, indicându-le și

traseul, au servit la evitarea controlului vamal asupra TIR-urilor și a

mărfurilor transportate și la sustragerea de la plata taxelor vamale în sumă de

743.865.598 lei.

Probele cu martori și acte

au fost complet și just apreciate, astfel că, reținerea vinovăției celor doi

inculpați pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, este corectă.

Solicitarea făcută în

motivarea recursului în anulare pentru reaudierea martorilor D.A., O.G. și

L.V., precum și solicitarea de relații de la D.G.V. pentru a se stabili dacă

între acțiunea inculpatului I.S. și prejudiciul adus părții civile, există

legătură de cauzalitate, nu poate înlătura materialul probator administrat în

cauză, care confirmă fără dubiu, reținerea vinovăției inculpaților.

În conformitate cu art. 414

1

cu referire la art. 385

15

lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge

ca nefondat, recursul în anulare declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1708 din 30

octombrie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 119 din 24 februarie

2003 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 304 din 13 mai 2003 a Curții

de Apel Oradea, privind pe intimații inculpați D.M. și I.S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 noiembrie 2004.