ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5663/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 1708 din 30 octombrie 2002 a condamnat pe inculpații: 1. D.M. la 2 ani închisoare, pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice și un an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1) și art. 291 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

și, respectiv, instigare la infracțiunea de contrabandă (trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 și 2. I.S.A. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat în solidar, pe cei doi inculpați să plătească 1.678.714.446 lei părții civile Ministerul Finanțelor Publice, reprezentând drepturi vamale și majorări de întârziere.

S-a reținut că, în ziua de 25 ianuarie 2001, inculpatul I.S.A., lucrător vamal la Vama Borș, fiind instigat de coinculpatul D.M., administrator la SC P.C. SRL București, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu a acordat „liberul de vamă”, prin aplicarea ștampilei, facilitând astfel intrarea în țară a două camioane ce transportau din Belgia 40 tone carne pui, fără a se efectua controlul și în acest mod, s-a eludat plata taxelor vamale de 1.681.714.446 lei. De asemenea, inculpatul D.M. a folosit mai multe documente fiscale fictive, respectiv, facturi fiscale și certificate fitosanitare pentru punerea în vânzare a mărfii. S-a mai reținut că inculpatul D.M. a falsificat documente oficiale, iar trecerea frontierei de stat a mărfurilor s-a făcut prin locurile stabilite pentru controlul vamal, iar mărfurile transportate au fost cele declarate.

Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 119 din 24 februarie 2003, a admis în parte apelurile declarate de procuror și de inculpați, a descontopit pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului D.M. și a înlăturat sporul de 3 luni închisoare, dispozițiile art. 71, art. 64 C. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestui inculpat din art. 288 alin. (1) în art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care îl condamnă la un an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru care, în baza art. 68 1 din același cod, a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Cu privire la inculpatul I.S.A. a înlăturat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și în baza art. 86 1 din același cod, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. A redus despăgubirile la 743.865.593 și a respins apelul declarat de partea civilă. La adoptarea soluției, instanța de fond a reținut că, inculpatul D.M., fiind interesat de vânzarea mărfii, a comandat și ajutat la punerea în circulație a înscrisurilor falsificate de persoane neidentificate.

Totodată, partea civilă D.G.V. București, este îndreptățită să primească doar taxele vamale neachitate (743.865.598 lei), iar nu și contravaloarea mărfii. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 304 din 13 mai 2003, admițând recursurile declarate de procuror, de inculpați și de partea civilă a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.M. și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25, raportat la art. 248 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit celelalte două pedepse de câte un an închisoare, dispunând ca inculpatul D.M.

să execute, în final, un an închisoare, pentru care a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Pe de altă parte, a înlăturat aplicarea art. 86 1 și art. 86 3 cu privire la inculpatul I.S.A. și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., este grațiată integral și condiționat. A respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G.V. – Direcția regională vamală interjudețeană Bihor. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că hotărârile instanțelor au fost pronunțate cu încălcarea legii, întrucât nu există determinarea cu certitudine a vinovăției inculpaților sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen.

și, respectiv, art. 25, raportat la art. 248 C. pen. și se impune rejudecarea cauzei. Recursul în anulare declarat nu este fondat. Probele administrate în cauză confirmă vinovăția celor doi inculpați pentru infracțiunile reținute în sarcina lor. În cauză, nu se contestă că, la data de 16 ianuarie 2001, SC P.C. SRL București, reprezentată prin managerul D.M., a comandat la SC T. SRL Sibiu, două camioane frigorifice pentru efectuarea unui transport de carne de pui din Belgia în România. Urmare a acestei comenzi, firma transportoare a direcționat spre Belgia, două TIR-uri autoizoterme, conduse de șoferii S.I. și P.A. Acestea s-au deplasat la firma K.D.M., de unde, la data de 19 ianuarie 2001 au încărcat în TIR-uri câte 20 tone carne de pui.

În dimineața zilei de 23 ianuarie 2001, cele două autoizoterme au ajuns în vama maghiară, iar șoferul S.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.M. Acesta le-a solicitat celor doi șoferi să aștepte până când va lua legătura cu ei un vameș român, care se va ocupa de actele necesare la vamă. La rândul său, inculpatul I.S., în dimineața zilei de 23 ianuarie 2001, a fost sunat de inculpatul D.M., comunicându-i despre sosirea autoizotermelor încărcate cu carne de pui, care se află în vama ungară. În timp ce, cei doi șoferi se mai aflau în vama maghiară, au fost văzuți de inculpatul I.S., care le-a solicitat să intre în vama română, să predea câte un exemplar din C.M.R.-uri lucrătorului vamal aflat pe artera de intrare TIR-uri, să parcheze mașinile în parcarea R. și să aștepte întocmirea documentelor.

Toate aceste aspecte nu sunt contestate de inculpatul I.S. și parțial sunt confirmate și de inculpatul D.M. În ziua de 25 ianuarie 2001, deși inculpatul I.S. era repartizat ca lucrător vamal la TIR-uri intrare, cea mai mare parte din timp, a stat în autoturismul său parcat lângă bariera din parcarea R., fiind văzut stând de vorbă cu paznicul S.C. (declarațiile martorilor L.V. și O.G.). Martorii S.I. și P.A., șoferii celor două TIR-uri, în declarațiile date la urmărirea penală și instanță, au relatat că inculpatul I.S. a venit la ei în parcare, a aplicat ștampila sa de lucrător vamal pe C.M.R.-urile aflate în posesia lor, comunicându-le că toate formalitățile vamale au fost îndeplinite și că pot să-și continue drumul, precizându-le și traseul.

În această modalitate, fără obținerea declarației vamale de tranzit, cele două TIR-uri încărcate cu câte 2 tone carne de pui, au scăpat controlului vamal și plății taxelor vamale în sumă de 743.865.598 lei, ca urmare a activității infracționale ale celor doi inculpați. Inițial, I.S. a contestat aplicarea ștampilei pe C.M.R.-urile aflate în posesia celor doi șoferi în ziua de 25 ianuarie 2001, când nu avea nici o competență legată de mașinile aflate în parcare și care așteptau întocmirea formalităților vamale. După efectuarea expertizei tehnice care a concluzionat că „imprimeurile ștampilei depuse pe cele două scrisori de transport (C.M.R.) au fost executate cu ștampila vameșului Ignat Sergiu”, inculpatul nu a putut oferi o explicație în legătură cu acest aspect.

Corect, instanțele au reținut că aplicarea ștampilei pe C.M.R.-uri nu certifica faptul că autovehiculele și marfa au fost verificate de autoritatea vamală și că a fost acordat liberul de vamă, ci doar că transporturile respective au intrat în țară printr-un birou vamal de frontieră. Dar, așa cum rezultă din adresa nr. 3731 din 10 aprilie 2001 a D.G.V., ștampilarea documentelor care însoțesc tranzitul, se face după prezentarea declarației vamale. Martorii L.V., O.G. și D.A. (lucrători vamali) au relatat despre consecințele care le produce aplicarea ștampilei individuale a unui lucrător vamal. Discuțiile purtate de I.S. cu șoferii TIR-urilor, după aplicarea ștampilei pe documentele menționate, că formalitățile vamale au fost încheiate și că pot pleca, indicându-le și traseul, au servit la evitarea controlului vamal asupra TIR-urilor și a mărfurilor transportate și la sustragerea de la plata taxelor vamale în sumă de 743.865.598 lei.

Probele cu martori și acte au fost complet și just apreciate, astfel că, reținerea vinovăției celor doi inculpați pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, este corectă. Solicitarea făcută în motivarea recursului în anulare pentru reaudierea martorilor D.A., O.G. și L.V., precum și solicitarea de relații de la D.G.V. pentru a se stabili dacă între acțiunea inculpatului I.S. și prejudiciul adus părții civile, există legătură de cauzalitate, nu poate înlătura materialul probator administrat în cauză, care confirmă fără dubiu, reținerea vinovăției inculpaților. În conformitate cu art. 414 1 cu referire la art. 385 15 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1708 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 119 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Bihor și deciziei penale nr. 304 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe intimații inculpați D.M. și I.S.A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2004.