ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 10 martie 2003, reclamantul N.F. a solicitat anularea

deciziei nr. 63 din 6 februarie 2003, emisă de Președintele A.N.O.F.M., prin

care a fost destituit din funcția de director al Direcției Buget din cadrul

A.J.O.F.M. Teleorman.

Totodată, a solicitat

repararea tuturor prejudiciilor materiale și morale ce i-au fost aduse prin

emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la baza deciziei contestate stă Raportul Comisiei de

Disciplină din cadrul A.N.O.F.M. nr. 24 din 27 ianuarie 2003, care nu i-a fost

comunicat, nu s-au luat în calcul obiecțiunile sale, iar audierea sa a fost

incompletă, încălcându-se prevederile art. 70 pct. 5 din Legea nr. 188/1999.

Reclamantul a precizat că

nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, că nu a primit

nici o sancțiune disciplinară și că în ultimii ani i s-au acordat

calificativele excepțional și bine.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 818 din 4 iunie

2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Instanța a reținut că

măsura destituirii reclamantului din funcția de conducere și trecerea acestuia

în funcția de execuție, este legală și temeinică, ținând cont de gravitatea

faptelor săvârșite, în special în ce privește plata ajutorului de șomaj pe luna

ianuarie 2003.

Nemulțumit de sentința

sus-menționată a declarat recurs N.F.

În motivarea cererii de recurs,

reclamantul a arătat, în esență, că instanța a reținut greșit împrejurarea că

cercetarea Comisiei de disciplină s-a făcut corect, deoarece această comisie

i-a încălcat dreptul de apărare, prin neluarea în calcul a obiecțiunilor

formulate.

Instanța a reținut greșit

că suma de plată de pe ordin a fost completată de adjuncta reclamantului, imputându-i

acestuia că nu a verificat.

Recurentul apreciază că

nu i se poate imputa completarea eronată a ordinelor de plată și anunțarea cu

întârziere a A.J.O.F.M. Teleorman, că a fost virat întregul disponibil din cont

către A.N.O.F.M., vinovată de aceste fapte făcându-se șefa serviciului gestiune

fonduri.

Examinând sentința recurată, în

raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale

incidente în cauză se constată că recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 63 din 6

februarie 2003, Președintele A.N.O.F.M. l-a destituit pe reclamantul N.F., din

funcția publică de conducere de director al Direcției Buget din cadrul

A.J.O.F.M. Teleorman, conform art. 70 alin. (3) lit. f), coroborat cu

dispozițiile art. 94

1

din Legea nr. 188/1999, cu modificările și

completările ulterioare, pentru neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor și

a fost trecut în funcția publică de execuție de expert categoria A clasa II

gradul 1, în cadrul A.J.O.F.M., cu menținerea drepturilor salariale aferente

acesteia, la care se adaugă sporul de vechime în muncă.

Comisia de disciplină,

constituită în temeiul prevederilor H.G.nr. 1083/2001, privind organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor

publice, a declanșat procedura de cercetare a faptelor, reținând că reclamantul

a semnat în alb fila CEC, cu care șefa Serviciului de gestiune fond șomaj s-a

prezentat la trezorerie, pentru virarea disponibilului din fondul de șomaj

existent la 20 decembrie 2002, în contul ordonatorului principal de credite.

Mai mult, șefa

Serviciului de gestiune fonduri a lăsat ordinul, fără completarea rubricii

privind suma, la funcționara băncii care urma să indice suma.

Așa cum pretinde

reclamantul, funcționara băncii a virat întregul disponibil din cont, fără a fi

reținută suma de 9,2 miliarde lei pentru plata ajutorului de șomaj pe luna

ianuarie 2003.

Cum plățile către șomeri trebuiau

efectuate la 7 ianuarie 2003, abia la 6 ianuarie 2003, orele 12.00, reclamantul

a sesizat că nu existau banii necesari în cont, pentru efectuarea plății

ajutorului de șomaj.

Potrivit art. 27 din H.G.

nr. 1083/2001, în urma administrării probelor, membrii Ccomisiei de disciplină

vor întocmi un referat, ce va fi adus la cunoștința funcționarului public, în

vederea formulării unor eventuale obiecțiuni.

În cauză, referatul nr.

2.3 din 24 ianuarie 2003 a fost comunicat reclamantului, la 25 ianuarie 2003,

care a formulat obiecțiunile la data de 30 ianuarie 2003.

Potrivit art. 29 din H.G.

nr. 1083/2001, raportul comisiei de disciplină se înaintează conducătorului

autorității publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public, a

cărui faptă a fost cercetată în termen de 3 zile de la data ultimei ședințe.

Întrucât termenul de întocmire a

raportului a expirat la 27 ianuarie 2003, Comisia de disciplină l-a elaborat,

fără să poată avea în vedere obiecțiunile formulate de recurent, ca întârziere,

la 30 ianuarie 2003.

În această situație se

constată că procedura de cercetare a faptelor prevăzute în sesizare s-a

efectuat cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 și a dispozițiilor H.G.

nr. 1083/2001.

În conformitate cu art.

41 din Statutul funcționarilor publici, funcționarul public are obligația să

își îndeplinească cu profesionalism, loialitate și corectitudine îndatoririle

de serviciu și de a se abține de la acea faptă ce ar aduce atingere instituției

sau autorității publice.

Potrivit funcției de

conducere pe care o deținea, reclamantul avea obligația de a coordona, asigura

și răspunde de administrarea bugetului pentru șomaj, aprobat, angajarea

cheltuielilor proprii de funcționare și a celor pentru realizarea obiectivelor,

în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Reclamantul N.F., în calitate de

director al Direcției Buget, a procedat la semnarea în alb a unei file CEC, nu

a verificat ordinul de plată completat de Serviciul gestiune fond șomaj,

periclitând achitarea ajutorului de șomaj la termenul stabilit.

Față de probatoriul

administrat, instanța de fond, corect, temeinic și judicios a reținut ca fiind

emisă în mod legal, decizia nr. 63 din 6 februarie 2003, de președintele

A.N.O.F.M.

În raport cu considerentele expuse,

motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul lui

N.F., împotriva sentinței civile nr. 818 din 4 iunie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2004.