ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4498/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 26 mai 2003, Tribunalul Giurgiu, a condamnat pe inculpatul R.I. la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) și art. 176 lit. a) C. pen.

A mai fost condamnat inculpatul la un an închisoare, în baza art. 208 alin. (1) C. pen. (parte vătămată C.M.) și la un an închisoare, în baza art. 208 alin. (1) C. pen., în baza art. 208 alin. (1) C. pen. (parte vătămată F.F.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea: detențiune pe viață.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe viață.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului cuțitul folosit de inculpat la uciderea victimei.

S-a luat act că părțile vătămate O.F., C.M. și F.F. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 6 octombrie 2002, pe malul stâng al râului Argeș, în apropierea comunei Gostinari, a fost descoperit cadavrul unui copil de circa 5 ani, care prezenta o plagă tăiată cervical anterior (zona gâtului).

Cu ocazia cercetării la fața locului, desfășurată pe timp de noapte, au fost identificate pete de sânge, pe vegetația din jurul cadavrului, pe haine, iar pe pământ alte pete de sânge și un segment metalic din mânerul unui cuțit, cu modele încrustate în metal. Tot cu această ocazie s-a stabilit identitatea copilului, constatându-se că se numește O.C.M.

Din raportul medico – legal de autopsie a cadavrului, rezultă că moartea a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi tăiate carotideo – jugulare stânga, determinată de o plagă înjunghiată a gâtului, cu secționarea totală a laringelui esofag, ambele artere carotide și arteră jugulară. Mai rezultă echimoze și escoriații în zona feței, oasele craniului și restul oaselor scheletului întregi și faptul că, pe tampoanele pe care s-au recoltat secreții bucale și anale, nu au fost identificate urme de spermă, astfel că se exclud loviturile cu corpuri dure și omorul săvârșit din motive pedofile.

În jurul plăgii înjunghiate din zona gâtului, s-au constatat patru leziuni de încercare, constând în patru escoriații pergamente liniare transversale, ceea ce demonstrează că inculpatul a făcut mai multe încercări de înjunghiere.

Inculpatul a acționat cu cruzime, provocând copilului suferințe chinuitoare intense.

Inculpatul și-a însușit și o pereche de pantofi sport de la familia C. și un cuțit de la familia F.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul R.I., pentru netemeinicia hotărârii de condamnare, apreciind prea severă pedeapsa cu detenția pe viață, în raport și de starea sa de sănătate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 435/ A din 18 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenția de la 18 octombrie 2002, la zi, a menținut starea de arest, a prelungit arestarea preventivă pe 30 de zile, de la 18 august 2003 la 16 septembrie 2003 și l-a obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv, la onorariul pentru avocatul din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.I., care, prin apărătorului său, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanțele, la stabilirea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la pedeapsa inculpatului, aspecte care se regăsesc în pedeapsa aplicată.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 435/ A din 18 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2002 la 15 octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.