ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 469 din 8 aprilie 2003, a

respins cererea formulată de reclamantele B.I.C. SA București, V.C. SRL, Q.I.

SRL, G.C. SRL, D.C. SRL, P.C. SRL, D.R. SRL, prin care s-a solicitat

suspendarea provizorie a aplicării alin. (3) și (4) din Normele metodologice de

aplicare a art. 40 din O.G. nr. 7/2001, privind impozitul pe profit, aprobate

prin H.G. nr. 54/2003.

S-a reținut că punerea în aplicare a

acestor norme metodologice care detaliază modul de impunere, prin reținere la

sursă, a veniturilor obținute din jocuri de noroc, nu reprezintă un caz bine

justificat, în sensul art. 9 din Legea nr. 29/1990 și nici nu este de natură să

producă reclamantelor, o pagubă iminentă.

Împotriva sentinței au declarat

recurs reclamantele, susținând, în esență, că, în cauză, sunt întrunite

cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune

suspendarea aplicării actului administrativ contestat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990,

în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube

iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării

actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Or, în cauză, așa cum corect a

reținut prima instanță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții,

esențiale, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv „cazul bine

justificat” și „paguba iminentă”.

Astfel, în recurs nici nu se face

referire la vreun act al dosarului din care să rezulte că punerea în aplicare a

actului administrativ contestat, ar fi de natură să producă recurentelor, o

pagubă iminentă.

Așadar, soluția adoptată de prima

instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I.

SA București, V.C. SRL București, Q.I. SRL București, G.C. SRL București, I.C.

SRL București, P.C. SRL București și de D.R. SRL București împotriva sentinței

civile nr. 469 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2004.