ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 512 din 6 martie 2006, a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 24 din 19 decembrie 2005, formulată de reclamanta SC D.D. SRL Pitești, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței București. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Decizia nr. 224 din 19 decembrie 2005 a fost emisă de Consiliul Concurenței, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) și c) din lege.

Pentru faptele săvârșite, amenda aplicată a fost stabilită la suma de 294.983,36 RON. Actele administrative sunt executorii din oficiu prin ele însele. Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când, prin executarea lor, ar putea provoca o pagubă persoanelor fizice sau juridice protejate prin instituția contenciosului administrativ. În speță, reclamanta și-a întemeiat cererea, pe prevederile art. 15, cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând suspendarea deciziei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a acesteia. Potrivit acestor texte de lege, suspendarea executării poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, fiind de datoria instanței de contencios a aprecia cu obiectivitate asupra aparenței de ilegalitate a actului administrativ atacat.

Or, reclamanta a probat doar existența pagubei iminente, în sensul definit de art. 2 lit. s) din Legea contenciosului administrativ, fără a demonstra cazul bine justificat, în sensul cerut de art. 14 alin. (1), cele două condiții cumulative nefiind, astfel, îndeplinite. Aparența de ilegalitate a deciziei atacate nu a fost dovedită, reclamanta rezumându-se exclusiv la a fi probat greutățile financiare împovărătoare, create de plata creditelor la care s-a angajat și la imposibilitatea plății amenzii pe care nu o critică sub aspectul legalității ei și al temeiului juridic aplicabil. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC D.D. SRL Pitești, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării deciziei nr. 224 din 19 decembrie 2005 a Consiliului Concurenței.

S-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au fost reiterate greutățile financiare și caracterul mult prea oneros al amenzii de natură a conduce la iminența pagubei, precizându-se, totodată, sub aspectul îndeplinirii condiției existenței unui caz bine justificat, că prin probele ce se vor administra în cadrul judecării pe fond a acțiunii în anulare se va dovedi nelegalitatea măsurii dispuse, întrucât nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1996, nefiind impuse prețurile de vânzare și nici alocarea teritorială a clienților. S-a apreciat, de asemenea, că măsura suspendării reprezintă o măsură de protecție pentru reclamantă, pentru a nu fi pusă în situația în care va fi admisă acțiunea în anulare, însă nu-și va putea redresa activitatea, impunându-se a fi dispusă, întrucât există premisele producerii unei pagube iminente.

Recursul nu este fondat. Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind dat în speță nici un alt motiv care să impună casarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate. Bucurându-se de prezumția de legalitate, bazată, la rândul său, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el însuși titlu executoriu. Datorită acestui specific, devine necesară suspendarea executării lui, atunci când este contestat din punct de vedere al legalității, iar prin executare s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție. Aceasta poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 15, cu trimitere la art. 14 din Legea nr. 554/2004, corect interpretate de instanța de fond, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text, respectiv existența cazului bine justificat și iminența pagubei. În sensul acestor prevederi legale este necesar, așadar, ca pe lângă iminența pagubei să se înfățișeze instanței și să se demonstreze existența altor împrejurări care să fie de natură a argumenta că este vorba de un caz bine justificat, în primul rând a unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat.

Cum reclamanta nu a invocat și dovedit existența unor astfel de împrejurări care să ateste aparența de ilegalitate a actului administrativ contestat, rezumându-se la a fi probat exclusiv aspectele circumscrise iminenței pagubei, prima instanță a concluzionat în mod corect că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative impuse de lege pentru admisibilitatea cererii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Prin urmare, în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.D. SRL Pitești împotriva sentinței civile nr. 512 din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.